profesorul // zayn malik

3

 

   Dimineața își face prezența prin razele provenite din soarele care se reflectă pe geamurile mele ajugând să lumineze toate camera. Din cauza oboseli am și uitat să trag draperiile. Trebuie să scap de torturile pe care domnul Malik le are în plan, matematica asta mă va omor într-o zi.

  Cobor plictisită scările care, de la un timp au devenit infinite, masându-mi tâmplele. O strig pe mama, dar se pare că încercăriile mele sunt nule, singurul răpuns rațional este acela că deja e la birou completând hârti, tipic mamei.

  Parcurg drumul scurt până în bucătărie, frecându-mi ochiul stâng, un mic căscat ieșind din gura mea, dar îl acopăr repede cu mâna dreaptă.
Deschid ușa dulapului unde cerealele mele stau ascunse, lunând o cutie așezând-o pe masa din centrul camerei. Îmi târăsc picioare până la locul unde se află frigiderul, ochii mei făcând contact cu cutia de lapte. Ajungând iar masă, pun cele două elemente într-un bol, amestecându-le plictisită. Îmi duc lingura la baza guri începând să le mestec în timp ce telefonul meu vribează pe măsuța semn că am primit un mesaj.

Bună dimineața draga mea prietenă!

Gândul mă duce direct la Leyla care sigur s-a trezi cu chef de școală de-mi trimite mesaj la ora asta, dacă nu aș cunoaște aș zice că această persoană e conștinetă de viitorul ei încât își învăță toate lecțiile, își face toate temele și e prima venită la școală, dar experiența mea care  avut-o în legătură cu ea dovedește a fi contrar la tot ce am gândit până acum. Fata asta e în stare să de-a foc licelui și să-i facă viața profesorilor un chin dacă nu ar fi vorba de părinți ei. Mă cutremur, alungând acest gând.

Bună dimineața, chef de școală?

Blochez telefonul, punându-l pe măsuță, lunând încă o linguriță din porția de cereale. Zâmbesc doar la auzul bâzâitului care mă anunță că deja am și un răspuns la întrebare.

Aș vrea eu, mama tot mă zăpăcește la cap cu apucăturile ei legate de școală și problema ei legată de mine că mă trezesc așa târziu.

Chicotesc la răpunsul ei conștientă de mica ei problemă legată de mama ei. Ca să fac o descriere despre doamna Morais m-aș rezuma doar la două cuvinte, autoritară și calmă, amintindu-mi de mama mea. Zâmbesc nonșalant la această asemănare dintre cele două gândindu-mă la faptul că nu degeaba sunt cele mai bune prietene.

Ca să trag o concluzie, viața ta e un chin?

Îi trimit mesajul cât de repede pot uitându-mă la ceas, șapte fără un sfert. Oftez. La naiba am prima oră matematică, iar șoferul sigur a dus-o pe mama la birou, voi întârzia și sunt pe deplin conștientă de asta.

  Îmi i-au geanta, cheile și telefonul încălțându-mă cu prima pereche de pantofi găsită pe raft. Deschid ușa, înjurând în minte că tocmai azi s-a găsit mama să-l deranjeze pe șofer cu treburile ei, lăsându-mă să mă chinui cu mersul pe jos, mersul pe jos face piciorul frumos. Râd la acest gând metaforic, uitându-mă la picioarele mele care pașesc pe trotuarul încă umezit. Va fi o zi lungă...

                                ****

  Singura persoană care se află pe hol, mergând repede, sunt eu și aș putea băga mâna în foc pentru gândul mamei mele de a mă învăța o lecție privind trezitul de dimineața și desigur așteptăriile mele ca cineva să mă ducă la liceu. Conștientă de mica întârziere și de posibila pedeapsă pe care domnul Malik e în stare să mi-o aplice, ciocănesc ușor în ușa maronie cu inscripția clasei care ne reprezintă, așteptând răspunsul care să-mi confirme intrarea în clasă.

  —Intră! aud acest cuvânt destul de clar care duce mai mult la unul răstit. Domnul Malik sigur s-a trezit cu fața la cearșaf.

—Bună ziua domnule diriginte, scuzați-mă de întârziere.

  Vocea mea a devenit mai subțire din cauza mici lui încruntături din mijlocul frunți. Îmi dă o stare de frică această privire a lui.

—Bună ziua domnișoară Andreson, i-a loc, îmi spune aceste cuvinte cu calm, mirându-mă faptul că acum câteva secunde era în stare să mă omoare cu privirea lui.

—Mulțumesc! îi răspund șoptit, văzându-l cum îmi zâmbește șters mâna lui dictându-mi unde să mă așez. Fac conform lui, așezându-mă în prima bancă.

   Își reluă lecția de unde rămas iar cum eu am ajuns târziu încerc să înțeleg tot ce explică, dar e greu decât mi-am imaginat are un mod de predare în termeni greu de descifrat.

  —Domnișoara Andreson!

  Îmi aud numele și când ma uit la persoana respectivă văd un chip care exprimă puțină nervozitate.

—Dacă tot ți-se pare geamul atât de interesant, ce zici să vezi cât de interesantă e această ecuație, la tablă!

   Pășesc ușor pâna în dreptul domnului diriginte care se intoarce în fața mea având un zâmbet superior.

—Exercițiu două zeci și șapte.

  Mă uit la exercițiu și cred că domnului diriginte îi place să mă chinuie, a devenit o plăcere pentru el.

  I-au creta în mâna, începând sa scriu exercițiu și încercând să găsesc o modalitate să-l rezolv, dar mai mult ca mintea mea nu e antrenată pentru asfel de exerciți.

  Domnul Malik se apropie de mine luând și el o bucată de cretă probabil să explice el exercițiu, dar după câteva secunde aud o șoaptă venită din stânga mea.

—Încearcă să stai mai mult cu cartea și caietul în față, domnișoară Adelin.

 Îl văd cum zâmbește ștrengar, făcându-mi cu ochiul. Ramân mută pentru câteva secunde ca să procesez gestul care tocmai la făcut. Pervers. Îmi dau o palmă mintală doar la modul în care am putut să-l caracterizez pe bărbatul de lângă mine. Roșesc. Cel puțin am și un pic de dreptate în asta, Domnul Malik arată bine, poate prea bine pentru vârsta lui, ar putea fi confundat cu tipul de adolescent rebel care e pus pe distracție.

  —Domnișoară Andreson am crezut că, dacă le-am comunicat parinților tăi despre situația ta care m-a împins să le spun, vei deveni mai resposabila și că te vei îndreapta dar se pare ca m-am înșelat, două ore de detenție

Ramăn paralizată mintal. Două ore de detenție?!

—Poftim?! Dacă dumneavoastră credeți că puteți să da-ți detenție așa ca din avion vă înșelați! Dacă eu nu am știut să fac acest exercițiu nu înseamnă că trebuie să primesc pedeapsă!

Se uită mirat la mine cât și nervos.

—Aveți grijă cum vorbiți, nu avem aceeași vârstă și nu cred că niciodată nu ți-am spus că poți să-mi raspunzi în acest fel! Ești într-o situație dificilă, iar acum te-ai afundat și mai mult, trei ore de detenție.

—Poftim!? mă răstesc la el.

—Nu mă faceți să recurg la mai mult, mulțumește-te cu ce ai primit! îmi spune calm, dar totodată impunător.

—Așa e vă mulțumesc pentru cele trei ore de detenție!
 
  Îi spun sarcastic, ochii mei rotindu-se peste cap, auzindu-i mârăitul. Tocmai l-am enervat pe domnul Malik, asta nu e de bine...