profesorul // zayn malik

7

  
  Încă cu gândul la ora anterioară, pașii mei pășesc apăsați pe hol, ținând geanta pe umeri mai bine. Chiar nu pot să înțeleg de ce sunt așa de afectată după ce am văzut toate acțiuniile dintre Domnul Malik și profesoara de engleză, este greu să-mi explic și să dezvolt în fața inimi mele tot ce se întâmplă. Aș vrea să scap de această stare de suferință și să mă axez pe obiectivul meu principal, cel de a învăța.

—Adelin fi atentă, astăzi Carla organizează o petrecere și a invitat toată clasa. Ce zici de o mică distracție?

   —Nu știu Leyla, oftez, Am multe pe cap, mai ales că nu înțeleg deloc matematica.

  O văd cum strâmbă din nas, ochii ei privind plictisită sper mine. Înțeleg că are nevoie de o ieșire din rutină, dar eu nu pot să fac ceea ce își dorește ea. Este mult prea greu să ies din ordinele mamei mele și mai mult ca sigur nu m-ar lăsa la petrecere, în condițiile în care nu sunt așa de excelentă la învățătură. 

—Dar nu este corect Adelin, chiar nu este corect. Nu înțeleg de ce au atâtea pretenți când tu te descurci bine! Spune iritată de această situație, privirea ei fiind una pierdută. Până la urmă, are partea ei de dreptate, mama mea e mult strictă, în ciuda faptului că mă străduiesc.

—Adelin Andreson.

   Când vreau să-i dau replica prieteni mele, o voce din spatele meu se face auzită, ochii mei mărindu-se din cauza voci mult prea cunoscută.

  Îmi întorc spatele, iar cu o tragere de aer în piept, îmi ridic privirea la domnul Malik care mă analizează din priviri, limba lui masând ușor buza sa inferioară, gest ce mi-a făcut corpul să simtă un curent delicios cum îmi traversează fiecare părticică.

—Da Domnul Malik?

  Îl întreb cu o voce nevinovată, probabil din cauza că mintea mea vrea să-l provoace. Nu știu de ce, dar simt că vreau să-l enervez așa cum a făcut-o el ca de fiecare dată.

—Veniți cu mine în sala de clasă, se apropie încet de mine, Mama dumneavoastră vă așteaptă.

  Ochii mei se măresc în timp ce domnul Malik mă conduce spre clasă. Se pare că el a reușit să mă enerveze într-un mod suprinzător. Chiar nu știu ce vrea să demonstreze prin chemarea mamei mele la școală, dar sigur nu-l am la inimă pentru faptele lui, nici câtuși de puțin.

—Mama mea așteaptă de mult timp? îl întreb, respirația mea fiind neregulată din cauza apropieri lui mult prea mare de mine, cu scopul de a deschide ușa.

—Nu. Răspunde reținut, făcându-mi loc sa intru în clasă.

  Ochii mei analizează atent clasa, făcând contact cu ochii mamei mele care transmit atâtea emoții care mă fac cutremur.

—Te rog, i-a loc Adelin. Vocea Domnului mă îndrumă, eu aprobând din cap. Mă așez lângă mama, observând cum Domnul Malik se așează la catedră, simțind cum atracția fizică se așterne în mintea mea.

—Deci, ca să fac o introducere, fiica dumneavoastră nu este atât de strălucită la unele materi și, desigur, comportamentul ei nu o ajută.

   Mama mea oftează din cauza cuvintelor Domnului Malik. Până la urmă, nu găsesc rostul acestei mici ședințe, chiar nu era nevoie să o deranjeze din cauza unei mici situați care la urma urmei nu este chiar așa de rea.

  —Înțeleg Domnule Malik, totuși, aveți o ideie de a putea să modelăm comportamentul fiicei mele?

  Srâncenele mele se ridic într-un mod de umire, putând să-i văd rânjetul subtil al Domnului Malik. Se pare că-i aduce o mare satisfacere să mă vadă în această situație.

—Ei bine, zâmbește leneș, Sunt dispus să o ajut pe fiica dumneavoastră.