profesorul // zayn malik

13

     Ochii mei analizează atent mișcările Domnului Malik, gândul meu fiind doar la întâmplările de ieri. Știu că nu am procedat cum trebuie, iar asta, oarecum, doare în inima mea. Faptul că nu zâmbește ca înainte mă facă să cred că tot ce am spus la afectat într-un mod incredibil de de serios. Sincer, niciodată nu aș fi crezut că pot să zdrobesc sentimentele unei persoane care, într-un mod ireal, este dirigintele meu.

—Lecția a luat sfârșit copii, aș fi bucuros dacă ați încerca să demonstrați puțină maturitate cu privire la această materie. O zi bună!

—O zi bună domnule diriginte!

Aud vocea colegii mei, aceasta fiind un punct de trezire din gândurile mele legate, bineînțeles, de Domnul Malik. Cel puțin de data asta nu mi-a făcut nicio observație la faptul că eram mult prea pierdută în mintea mea, cum o face el deobicei. Mă ridic ușor de pe scaun, observându-l cum așează câteva foi pe catedră în timp ce privirea lui rămâne concentrată pe catalog. Înghit în sec din cauza presiuni din interiorul meu, "Trebuie să-mi cer scuze, nu pot să trăiesc cu acest sentiment de vină toată viața."

—Domnule Malik?

Îl întreb cu o ușoară vinovăție în glas, gest ce îl făcuse să-și concentreze atenția asupra mea. Pierdută, îmi mușc buza înferioară, așteptând răspunsul lui.

—Spune-ți domnișoară Adelin.

—Aș vrea să-mi cer scuze pentru ce am spus ieri, nu știam acest lucru despre dumneavoastră.

Pentru un moment tace, iar acesta sigur este un semn că se gândește la un răspuns tactic, care sigur va fi în defavoarea mea.

—Domnișoară Adelin, în primul rând nu trebuie să vă cereți scuze, nu aveați de unde să știți mai ales că sunt informații cu caracter personal și în al doilea rând, să spunem că m-a fost afecat într-un fel de vorbele tale, dar atât timp cât am control asupra minți mele, pot să accept și să ignor unele curiozități.

Curiozități? Cred că este un cuvânt mult prea nepotrivit pentru a decrie exact ce am vrut eu defapt să spun. Într-adevăr, este o curiozitate, dar în acel moment singurul lucru care mă interesa era doar să înceteze cu modestia.

—Cred că greșiți Domnule Malik, nu era curioasă în legătură cu viața ta personală, doar am spus ce am gândit pe moment.

—Înțeleg, murmură, mai ai și alte nelămuriri?

—Domnule Malik?

  Când vreau să-i răspund aud o voce care mă întrerupe, făcându-mă să mă axez pe persoana respectivă. Expresia feței mele devine din ce în ce mai serioasă când o văd pe domnișoara Blance cum se apropie de domnul diriginte, zâmbindu-i timid.

—Îmi pare rău pentru deranj Domnule Malik, dar vreau să vă informez în legătură cu dosarele pentru bursă.

  Domnul Malik rămâne mut pentru câteva secunde, ochii lui fiind fixați pe ai mei, reușind să zăresc un mic zâmbet. Chiar nu înțeleg această reacție a lui care pare a fi mai mult ca o răzbunare.

—Oh da domnișoară Blance, îi atinge spatele gentil, după dumneavoastră.

  Rămân suprinsă pentru o secundă. Cumva Domnul Malik încearcă să trezească gelozia din mine?

—Și domnișoară Adelin, își întoarce privirea spre mine, continuă cu învățatul, vom avea multă treabă în această seară!