profesorul // zayn malik

40

    

      —Nu uitați de test copii, o zi bună!

       Ochii mei înlăcrimați nu-l pot privi pe cel care mi-a furat inima. Nu am puterea să fiu dreaptă în fața lui și mă prefac că nu-l iubesc. Asemenea unui nepăsător, a fost puternic și a reușit să ascundă suferința din inima lui zdrobită de mintalitatea mea. A știut să joace bine sentimentele în fața tuturor doar ca să demonstreze că sfârșitul are un început nou. Este o lecție pentru viață, un exemplu de om puternic care a reușit să schițeze un zâmbet împotriva suferinței lui.

 
    —La revedere Domnule Malik!

    Adam zâmbește. Nici măcar un gram de regret nu-i acoperă inima înghețată de ură și orgoliu. Cum poate să fie atât de fericit când e conștient că a distrus două inimi? Cum poate să fie împăcat cu ideia că eu nu-l iubesc și că nu sunt fericită lângă el? Nu-i pot înțelege mentalitatea în această situație. Nu pot să înțeleg ce satisfacție îi aduce despărțirea unor două inimi nevinovate. Da, recunosc că această iubire este ilegală și că ar fi trebuit să ne controlăm sentimentele, dar măcar din omenie ar fi trebuit să înțeleagă acestă situație, nu să-mi controleze sentimentele doar din cauza că are dovezi împotriva relației mele cu Zayn.
Un asemenea om nu va învăța niciodată să prețuiească legătura sfântă cât și specială numită dragoste.

   —Adelin poți rămâne o clipă? Avem ceva de discutat.

  
    Privirea mea se intersectează cu al lui, rămând vrăjită de auriul care îmi transmite căldură cât și durere. Instictul îmi zice să-l cuprind în brațe și să-i alung suferința, dar realitatea ține o barieră între noi. Mă doare că nu pot să-i explic tot ce se întâmplă și să-i refac inima plăpândă.

  —Din păcate nu —Adam intervine în discuție — Adelin nu poate să rămână.

   Pumnul lui Zayn se încordează, încercând să se abțină. Sunt sigură că dacă nu ar fi existat această situație Adam ar fi fost mort cu siguranță la câți nervi îi provoacă lui Zayn. Totuși nu înțeleg de ce există atâta ură din partea lui Adam. Înțeleg că din cauza că am avut o relație cu el, dar dacă era așa ar fi trebuit să se oprească și să nu-i provoace lui  Zayn atâta suferință. Simt că se întâmplă ceva între cei doi sau mai corect spus simt că Adam are ceva de împărțit cu Zayn în situația în care Zayn nu îi dă niciun motiv să-și bată joc de viața lui.

   —Adam domnul Malik are nevoie de mine, nu-l pot refuza.

  
   Mâna lui o strânge pe a mea, îndreptându-și privirea asupra mea.

  —Tu faci ce îți zic eu, nu stau să-ți repet.

  Șoptește, provocându-mi și mai multă ură față de el.

   —Adam dacă eu ca diriginte am zis că trebuie să discut ceva cu eleva mea este strict problema mea cât și a ei. Tu nu ai niciun drept să refuzi când nici măcar nu te-am invitat să participi la această discuție. Când voi avea nevoie de tine poți refuza, dar pe dreptul tău. Acum te rog frumos să părăsești sala.

     Cuvintele lui îmi redau zâmbetul cât și o speranță în inimă. Este incredibil cum poate să perceapă și să rămână drept în această situație critică.

  —Am înțeles, ne vedem în curtea liceului Adelin.

   Mormăie și, într-un gest neașteptat, îmi sărută scurt buzele, despărțindu-mă imediat de el, observându-i pumnul lui Zayn cum lovește puternic catedra.

   —La dracu'!

***

  Încă un capitol și sunt fericită că am timp să mă ocup de carte.
Vă mulțumesc că încă sunteți aici și că îmi redați zâmbetul pe buze când intru pe această aplicație :)
Am cam rupt legăturile cu voi, dar sper că sunteți bine :)