profesorul // zayn malik

66

  Zayn

     Presupun că dimineața a omorât și ultima speranță pentru liniștea pe care noaptea o vrăjea prin visele care niciodată nu se vor împlini. Ne face atâtea scenarii ireale ca fiind protagoniști unei lumi perfecte contra adevărului care ne pune în ipostaza de sclavi al societății judecătoare. Fiecare critică așa cum plăcerea lui cere, chiar dacă nu vede și dincolo de situație. Lumea fără răutate ar fi o lume fără oameni. Din păcate aceasta este adevărul. Rareori o să acceptăm acest fapt din cauza impresiei și egoismului nostru care ne face să credem că suntem perfecți.

     Egoismul este ridicat la rang superior. Această frază este menită special pentru persoana care a rănit-o pe iubirea mea din toate punctele de vedere. Am promis că voi rezolva această problemă pentru liniștea ei sufletească, chiar dacă asta înseamnă că această minunată zi de duminică o vom petrece separați. Din câte am înțeles mama ei are câteva teorii din cauza faptului că nu este prezentă acasă, învățatul o stresează și, bineînțeles, problemele cu draga ei prietenă nu o ajută să treacă peste faza recuperări sentimentale. Dragostea cere sacrifici și deocamdată trebuie să accept acest concept realistic și îndrumător.

    —Bună Zayn!

     Aproape de cafeneaua din centrul orașului, privirea mea face cunoștiință cu o fată tânără cu o expresie a feței fericită și plină de bunătate. Sincer asta ar fi impresia fiecăruia, dar odată ce o cunoști mai bine această impresie dispare. Fata asta merită un premiu pentru prefăcuta anului.

  

   —Bună domnișoară Leyla.

 

   Răspund sec, uitându-mă atent la ea.

   —Aș vrea să știu pentru ce ai vrut să ne vedem.

   Zâmbește ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Nu pot realiza cum suferință Adelinei nu o afectează într-un mod sau altul. Cea mai frumoasă prietenie, nu-i așa?

     —Presupun că ști deja faptul că ai făcut-o pe iubita mea să sufere.

   Pufnește, încrucișâdu-și brațele în timp ce se apropie mai mult de mine.

   —Nu eu am făcut-o să sufere, ci adevărul. Nu pot să cred că ea are impresia că tu o să o iubești mereu și că o să fi alături de ea! Este clar că aceste poveste se va termina!

        Numai gândul acesta mă face să mă simt ca dracu. Este derutat și confuz. Se joacă cu mintea mea împotriva voinței mele. Care este scopul ei? 

    —Te înșeli amarnic! Eu nu o voi lăsa pe Adelin nici în ruptul capului! Dacă acest lucru te neliniștește ai încredere în mine că o voi face fericită!

      Mă răstesc la ea inconștient, observându-i mâna ei care îmi traversează pieptul. O privesc umit și totodată scârbit de gestul ei, îndepărtându-i mâna.

   —Ce nu înțelegi că eu pe tine te vreau! Nu-mi pasă de fericirea ei! Te iubesc Zayn!

    Încerc să realizez dacă tot ce se întâmplă în acest moment este real sau nu. Șocul prin care trec este exagerat de mare. Cine ar fi crezut că tocmai aceste cuvinte ar fi fost adresate de la persoana care a fost de încredere iubitei mele. Sincer nu. Eu nu pot să cred că acesta este adevărul. Nu pot să cred că ea mă iubește pe mine.

   —Leyla termină cu teatru și încetează cu drama ta! Tu te auzi ce spui?

—Da Zayn, mă aud bine și tot ce spun este real! Am fost o proastă când am ajutat-o pe Adelin să fie cu tine când te puteam păstra pentru mine! Ești profesorul inimii mele și nu poți schimba asta!

    Sigur o pot schimba, pot să fac ce vreau atâta timp cât eu sunt autorul care controlează toată povestea.

    —Atunci când vei înțelege iubirea o ști cât de mult ai greșit în clipa când ai făcut o ființă să sufere!

  
     Desigur că nu pare afectată în niciun mod. Pur și simplu stă în fața mea, ochii ei privindu-mă țintă de parcă ar vrea să găsească orice indiciu care să o facă fericită. Păcat că nimic nu va fi în favoarea ei, cum aștepta de fapt.

   —Vei vedea Zayn, o învingi trecutul și vei învăța să mă iubești...