profesorul // zayn malik

69

     

      Zayn

     Nu știu cum să reacționez. Stau în fața copiilor și încerc să fiu imun priviriilor care mă urmăresc la orice pas. Mintea mea nu poate să părăsească presiunea care mă împinge să recurg la decizi importante. Încerc să scap, dar nu am nicio șansă. Sunt posedat de încercări, iar acest lucru mă chinuie. Practic sunt conștient de durere, dar nu găsesc calea care să mă îndrume spre așa zisa liniște. Cu o floare nu se face primăvara. Exact așa este și viața mea. Am spus-o de un miliard de ori și o voi spune către mintea mea. Voi lupta pentru dreptatea dragostei mele.

      —Copii, am ceva important să vă mărturisesc.

      Liniștea pătrunde în încăpere, semn că pe elevi îi interesează acest anunț. Sunt mândru de ei.

    —Presupun că orice început are și un sfârșit. Îmi este greu să mă deschid în fața voastră și să vă afirm unele concluzi pe care nu le-ați fi acceptat așa de devreme. Deși nu am o mare vechime și nu am intrat adânc în inimiile voastre, m-ați respectat cu toate că nu par, fizic vorbind, un profesor. Sincer recunosc că nu credeam că voi avea o șansă din partea voastră, dar m-ați încurajat și acest lucru mă încântă nespus de mult. Totuși, problemele și-au spus cuvântul și am decis să demisionez din această funcție.

   Aud câteva șușoteli, oftaturi și mai ales văd expresiile lor triste. Nu-mi imaginam că poate fi atât de greu să mă despart de acești copii. Să-i văd atât de tulburații este o premieră pentru mândria mea. Sunt un profesor bun.

    —Știu, știu este greu, dar viața personală este mai importantă.

       Zâmbesc în ciuda tensiunii care plutește peste această relațiie dintre mine și elevii.

    —Suneți cel mai minunat profesor și nu vrem să vă pierdem!

      Vocea firavă venită din spatele clasei mă face să-mi mușc buza, privirea mea plimbându-se pe Adelin care este șocată și puțin nervoasă. Sau mai bine zis geloasă. Vocea mea interioară s-a trezit ca prin minune, ironizând starea spirituală a iubitei mele. Oh sunt o situație.

   —Viața este imprevizibilă copii, te doboară la orice pas. Vor fi siguri alți profesori care o să mă înlocuiască și vreau să-i respectați așa cum se cuvine. Altceva nu-mi doresc.

    Mă așez la catedră în timp ce elevi se ridică, probabil fiind timpul pentru o pauză. Sigur au nevoie de una, așa cum am și eu. Toată această tensiune mă omoară sufletește și nu pot comenta în această privință, până la urmă este un sacrificiu pe care îl accept cu brațele întinse.

       Sunetul de ușă trântită mă face să mă încrunt, dar fac ca atare, privirea îndreptându-se spre sursa respectivă, ochii Adelinei urmărindu-mă furios.

    —Tu ești nebun Zayn?! Cum ai putut să faci acest lucru fără ca măcar să-mi spui?! Nu-mi vine să cred că ai luat această decizie de al dreptului greșită!

    Țipă, iar acest lucru mă uimește. Speram că acest lucru o va bucura și că va accepta planul meu.

    —Nu este greșită, bine? O fac pentru noi.

      Mă ridic de pe scaun, apropiindu-mă mai mult de ea.

    —Să renunți la slujba ta este ceva greșit! Zayn nu vreau să renunți la ceea te îți place din cauza mea! Eu sunt vinovată și nu vreau ca tu să suferi din copilăriile mele.

   Spune, brațele ei înconjurându-mi talia, capul ei poziționându-se pe pieptul meu.

   —Nu vreau să fi nefericit.

   Continuă cu regretele ei, inima mea simțind durerea din glasul ei. Nu aveam de gând să o fac să simtă vinovăție din cauza alegerilor mele. O iubesc și vreau să termin acest capitol lângă această minunată fată. Încă un pas și te voi avea lângă mine iubito.

    —Iubito vreau să ai încredere în mine și să faci tot ce îți spun, bine?

    Aprobă din cap, așteptând să continui.

   —În seara asta îți vei face bagajul și eu voi veni să te iau. Știu că pare nebunesc, dar altă soluție nu am găsit. Va fi greu la început și voi face tot posibilul să avem trăim împreună indiferent de situație.

     Pentru o secundă se uită pierdută în ochii mei, probabil fiind speriată de cuvintele mele. O înțeleg, este un pas mult prea decisiv și sigur că are câteva rețineri în această privință. Nu o condam, este o fată isteață.

     —Ai făcut atâtea sacrifici pentru mine și nu te pot lăsa singur Zayn. Voi face tot ce spui dacă numai să te pot avea în sfârșit în viața mea!

      Ascult acest discurs cu o încântare în suflet, buzele mele sărutându-le lent pe ale ei.

    —Voi avea grijă de tine dragoste...

***