profesorul // zayn malik

77

   Adelin

    O nouă lume, o nouă viață. Situația în care mă aflu a schimbat radical tot ce mă înconjura cu atâta ardoare încât nici zâmbetele nu sunt ce au fost odată. Mă doare să știu faptul că în inima mamei este fixată adânc îngrijorarea ei față de mine și posibil acest detaliu îmi tulburează psihic alegerile făcute. Mă întristează pierderea prieteniei mele cu Leyla, trădarea lui Adam cât și plecarea fără urme de adio față de copilăria mea. Poate acesta îmi este viitorul, o viață alături de profesorul meu.

   Inima îmi bate în ritm alert, emoțiile fiind prezente de fiecare dată când mă gândesc la el. Puternic și stăpân pe propriile lui principii, pășește încrezător în ceea ce va deveni locuința unde vom clădi dragostea noastră eternă. Este singurul gând care mă fascinează cu adevărat. Acest bărbat este al meu, numai și numai al meu.

   —Iubito, cum ți se pare?

   Zâmbesc la apelativul pe care la ales, sărutându-i obrazul drept.

  —E minunat Zayn!

   Îi înconjor talia cu brațele mele subțiri, gestul meu făcându-l să chicotescă. Mă simt ca o copilă naivă în preajma lui, el fiind o persoană, să zicem, mai strictă. Dar până la urmă opusele de atrag, nu-i așa?

  —Mă bucur enorm de mult că îți place, dar totuși am ceva de discutat cu tine. Ceva foarte important.

   Accentuează ultimele cuvinte ca și cum viața lui ar depinde de ele, așezându-se pe canapea. Îi imit tactica, uitându-mă curiosă la el.

  —Uite cum stă treaba Adelin, viața noastră e puțin mai complicată acum, dar asta nu înseamnă că totul se va schimba. Tu trebuie să-ți continui studiile și presupun că ești conștientă de acest lucru.

   Știam că gândirea lui matură nu va depăși încăpățânarea de a mă face pe mine cu adevărat fericită. Eu încerc să fiu mai aproape de el și tot el strică totul.

   —Dar Zayn nu vreau să fac asta! Abia ce am scăpat de problemele și tu vrei să le amplifici! O să devi profesor și cine știe peste ce fată te va vrăji!

  
   —Așa cum ai făcut și tu?

   Replica lui îmbibată într-un ton ușor amuzat îmi amplifică și mai tare starea nervoasă care mă bântuie în acest moment.

—Zayn eu vorbesc serios!

   Mă încrunt, replicându-i nemulțumirea mea în privința deciziilor lui.

  —Și eu vorbesc foarte serios.

  Râde, apropindu-se mai mult de mine.

—Dacă ție ți se pare această situație amuzantă, du-te dracu!

     Țip nervoasă la el, împingându-l ușor de lângă mine. Cât de inconștient poate fi? De la o discuție serioasă, culmea pornită de el, s-a ajuns la nepăsare față de dorințele mele. Nici bine nu am ajuns în acest oraș și deja apar problemele în așa zisa noastră familie.

 

  —Nu mi se pare, chiar este iubito. Gândește și tu logic și ai să vezi că nimic din ce îți trece prin minte nu se va întâmpla și ca să te liniștesc, nici măcar nu am spus că voi deveni din nou profesor.

  

   Îmi dau ochii peste cap, încrucișându-mi brațele în timp ce el mă trage în brațele mele, încercând, probabil, să mă calmeze.

  —Explică mai concret data viitoare.

  Murmur, închizându-mi ochii.

  —Nu știu dacă va exista o dată viitoare, dar orice poate fi posibil la fel ca și căutarea mamei tale.

   Mă trezesc din liniștea mea sufletească, ochii mei căutându-i pe ai lui, zărind doar curiozitate cât și dezamăgire. Firar, unde vrea să ajungă cu asta?

 

  —Îmi este frică de acțiunile ei și de faptul că acest lucru ne va despărți. Am fugit doar pentru că iubirea noastră era neîmplinită și am sacrificat totul. Dacă ne vor găsi Zayn? Dacă vei ajunge să fi închis din cauza mea? Mi-e frică, nu vreau să te pierd!

   Îl îmbrățișez puternic din cauza sensibilități mele puternice. Știu că agravez toată situația în care suntem supuși, dar îmi este greu să țin în frâu tot ce simt. Nici nu vreau să mă gândesc la ce se va întâmpla dacă mama va reuși să-și îndeplinească datoria. Nu vreau să fie el pedepsit pentru iubirea pe care mi-o poartă. Trebuie să apăr onoarea dragostei noastre cu orice preț.

—Oh iubito, nu trebuie să te îngrijorezi din această pricină, orice va fi pe viitor o să mă asigur că tot lângă mine vei fi. Ai încredere în mine.

   Îmi sărută buzele delicat, zâmbind din cauza discursului său emoționat, dar se pare că liniștea noastră nu durează mult, fiind întrerupți din cauza telefonului lui. Încruntat, deblocheză telefonul și din câte observ primise un mesaj, lucru ce mă face destul de curioasă.

  " Ți-a fost dor de mine iubire?"