profesorul // zayn malik

28

   

  Adelin

   Ochii mei se deschid ușor din cauza razelor de soare care îmi face mintea să se lumineze în ciuda somnolenței mele intrată adânc sub trupul meu. Dimineața nu este o parte a zilei prea favorabilă pentru mine, trezitul și conștientizarea că trebuie să îndur o zi mult prea plictisitoare mă face să gândesc mult prea negativist așa cum este rutina mea zilnică. Totuși, somnolența nu este atât de puternică încât să-mi afecteze rațiunea, uimindu-mă de faptul că acest loc nu seamănă deloc cu camera mea, având o tentă familiară. Analizez atentă, mânjindu-mi ochii în speranța că încă visez și că, cât de curând, mă voi trezi în camera mea, pregătită de o nouă zi care implică, bineînțeles, școala.

—Bună dimineața iubire!

   Aceea mică speranță până la urmă se spulberă o dată cu auzul voci care îmi redă zâmbetul pe buze, chiar dacă situația nu este în favoarea mea.

—Bună dimineața!

 
  Mă dau jos din pat, uitându-mă atentă la Zayn care așează câteva haine pe scaun, observând că este pregătit pentru aș îndeplini datoriile care implică serviciul lui de profesor responsabil.

—Ți-am pregătit hainele de schimb, pregătește-te, eu te aștept jos.

   Nici dreptul la replică nu am din cauza gesturilor lui rapide, lăsându-mă singură în cameră. Sper că nu este supărat din cauza mea și a oboseli mele, grija mea pentru acestă relație este destul de mare și nu vreau să îi stric planurile din cauza copilăriei mele. Atât eu cât și Zayn suntem conștienți de riscul acestei relați care implică și diferența noastră de vârstă. Totuși, o să merg pe principiul iubiri și o să uit pentru un moment că el este mai superior decât mine la capitolul vârstă și maturitate.

 
   Până la urmă decid să fac ce m-a sfătuit, facându-mi obiceiurile dimineți, mirându-mă de reușita mea cu privire la coordonarea mea cu timpul. Arunc o privire în oglindă și cu un mic oftat, ies din cameră, coborând scările în întâmpinarea lui Zayn care arată incredibil de bine ca de fiecare dată.

   —Pregătită pentru o nouă zi iubire?

  Mă cuprinde în brațe, sărutându-mi delicat buzele.

—Desigur, dar încă sunt nelămurită cu această situație.

   Îi zâmbesc în timp ce mâna lui o cuprinde pe a mea, expresia lui fiind una rece, destul de schimbată.

—Acele întrebări le poți pune pe parcursul drumului.

   Dau aprobator din cap în ciuda comportamentului lui ciudat. Nu știu de ce reacționează în acest fel și de ce este afectat de aceste cuvinte care au o mică tentă de îngrijorare. Până la urmă este și normal să îl interoghez, îmi este frică de mama și de ce voi păți dupa ce ajung acasă. Sigur se întreabă unde sunt și mai mult ca sigur m-a dat dispărută. Îmi este teamă să ies din casă, dar nu îl pot supăra pe Zayn cu aceste gesturi pline de teamă.

    Conștientizez până la urmă ne îndreptăm spre mașină, privirea mea fiind doar pe încălțămintea mea din cauza rușini pe care o simt în momentul de față. Nu vreau să par mult prea afectată, dar ce s-a întâmplat între mine și Zayn mi-a schimbat radical dorința singurătăți și m-a făcut să devin mai atrasă de nevoile sexuale care numai el poate să le satisfacă în cel tulburător mod.

   —Intră domnișoară Adelin.

  Îmi deschide ușa, zâmbindu-i scurt, ascultându-i ordinul. Intră și el până la urmă în mașină, pregătindu-se să înaintăm spre școală, moment oportun să-l întreb mai exact ce se întâmplă.

  —Zayn?

—Da iubito? Îmi răspunde, fără să mă privească în ochii.

—Îmi este teamă și îngrijorată pentru mama, sigur m-a dat dispărută deja.

—Stai calmă, am rezolvat eu, murmură, Am vorbit cu Leyla și a găsit ea soluția.

  Oftez, mintea mea fiind doar la un singur fapt care mă lasă mult prea umită. Tocmai Zayn mi-a zis că a vorbit cu Leyka?

—Zayn, ea știe de relația noastră?

   Inima mea îmi bate mult prea tare, încercând să-mi mențin calmul.

—Da Adelin ea știe, tu cum crezi că am reușit sa mă apropi de tine?

  Nu știu ce să mai zic, am rămas mută la auzul acestei fraze. Niciodată nu mi-aș fi putut imagina că Zayn ar recurge la prietenia mea cu Leyla să fie mai aproape de mine. Acum se explică de ce Leyla susținea pe el cât și această relație.

  —Eram sigură de acest lucru, șoptesc, Leyla nu se poate abține din a face lucruri împortiva punctului meu de vedere.

—Adevărat zici, dar nu a fost o intenție rea, știa că eu te iubesc și că tu mă iubești.

  Un alt argument mai bun nu aș fi găsit. Îl iubesc mult prea mult și sper ca dragostea noastră să nu ne despartă niciodată...