profesorul // zayn malik

75

Zayn

   Niciodată nu trebuie să te încrezi în persoanele care au existat în anturajul copilăriei tale. Prietenia este treacătoare din toate privințele care ajunge să fie însoțită de slăbiciunile unei mari minciuni. Situația Adelinei este exemplară. Prea multă încredere consumă fericirea sufletului. Știu că doare și va durea până când rana se va vindeca, dar adevărul este cea mai bună armă împotriva înșelăciuni, iar faptul că Leyla nu a știut cum să protejeze darul acestei legături este într-adevăr o mare greșeală care nu se va ierta niciodată.

  —De ce mi-a făcut una ca asta Leyla?

  Ofteză, cu capul sprijinit de umărul meu, lucru ce mă uimește în totalitate. Poate că nu-i plac călătoriile.

—Nu am un răspuns concret iubito, poate așa a fost sortit. Nu vreau să suferi după o prietenie falsă.

 

  Încerc să o încurajez cu toată silința mea în ciuda oboseli. Călătoritul cu avionul la această oră târzie nu a fost un plan destul de bine conceput în viziunea mea. Nici nu aveam de gând să-i povestesc ce se petrece cu adevărat în mintea dragei ele prietene și nici nu voiam să dezbat acest lucru, dar inconștient, am fost hipnotizat de discuțiile pe care Adelin, cu aproximativ jumătate de oră, le spunea cu zâmbetul pe buze. Eh bine se pare că am dat-o și de data asta în bară.

  —Cred că era și de înțeles că acest lucru se va întâmpla. Nu degeaba îmi spunea să te las.

  Mintea mea rămâne fixată pe cuvintele ei, punctul meu de reper fiind ochii ei înlăcrimați. Situația a devenit și mai încurcată din punct de vedere sentimental. Poate sunt eu mult prea serios ca să înțeleg că scopul vieți nu este să depinzi de o persoană apropiată, ci să depinzi de tine.

  —Nici nu are rostul să explic că degeaba a făcut acest gest oribil. Era și de așteptat că nu te lăsam eu pe tine pentru ea.

   Rostesc sumbru cuvintele care îmi traversează mintea cu ochii încă pe ea. Zâmbește, sincer cred.

  —Este vorba de sentimentele mele Adelin, dacă ea știa acest fapt trebuia să-și vadă de viața ei.

  Continui discuția cu aceași tematică contra frazelor ei care lipsesc cu desăvârșire.

  —Presupun că da, nu știu Zayn, mă simt mult prea încărcată cu atâtea informații. Mai întâi Adam și acum Leyla și sunt sigură că mama deja își face griji.

    Afirmația ei mă duce la cu totul o altă direcție. Mă simt vinovat pentru alegerile mele. O simt îngrijorată din toate punctele de vedere sub pașnică ei privire care ascunde atâta suferință. Încerc să mă mint că totul va fi bine și că vom consolida toată încrederea reciprocă.

  —Adevăr sau minciună?

   Mă uit confuz la ea. Se pare că a trecut de la un subiect la altu mult prea devreme.

  —Adevăr iubito.

  Deci să intru în jocul ei, poate așa vom scoate toate influența negativă.

—Nici nu mă așteptam să spui minciună Zayn.

  Mâna ei se împreunează cu a mea, jocul ei copilăros suprizându-mă într-un mod plăcut ca de fiecare dată.

—Zayn, adevărul este că te iubesc foarte mult.

   Zâmbesc, așteptând reacția ei jucăușă.

—Iar minciuna?

  Contra atac adevărul ei pur și curat.

—Minciuna este un act neexistent iubitule. Atât timp cât tu ai acceptat adevărul, minciuna nu va exista în relația noastră.

   Se pare că lucrurile devin din ce în ce mai interesante.

  —Ai demonstrat că tu mă vei iubi indiferent de situație și că nu-mi vei înșela încrederea. E un lucru destul de serios iubito. Vei respecta cuvântul?

  Într-adevăr am câteva nelămuriri în privința sincerități ei. Oricât de mult ai avea încredere în cuvintele rostite pe moment, tot va exista o pierdere de memorie în acest context. Timpul trece și iubirea alături de el.

  —Jur că te voi iubi toată viața!

   Conștient de ce va urma, îmi apropi ușor fața de a ei, uitând de toată lumea care ne înconjoară în aceste clipe, sărutându-i buzele lent. O iubire eternă.

  —Și eu te voi iubi dragostea mea, promit...