profesorul // zayn malik

24

  
  "—Adelin, tu te-ai îndrăgostit de Domnul Malik?

   Durere și regret. Ele sunt cuvintele care alcătuiesc o parte din inima mea distrusă de adevărul pur și totodată crud. Îmi este greu să trec prin tot ce se întâmplă când știu că mintea mea prematură pentru iubire nu este capabilă să facă față tuturor sentimentelor pentru Zayn. Mă simt neajutorată și incapabilă să fac față acestui joc murdar numit iubire.

  —Leyla eu...

    Îmi este greu să-mi continui mărturisirea față de această situație încărcată cu o emoție negativă. Mereu am sperat că nu voi trece prin această durere și că îmi voi înfrunta singură problemele din adâncul sufletului meu plin de amărăciune pe care soarta a decis să mi-o încredințeze într-un mod neașteptat și destul de dureros asemenea unei răni care niciodată nu va putea fi vindecată niciodată.

 

  —Oh Adelin, mă cuprinde iar în brațele ei, Nu trebuie să plângi, tot ce se întâmplă este un lucru frumos care nu trebuie regretat.

   O ascult atentă în ciuda plânsetului meu care nu dă semn că se va opri prea curând.

—Nu este nimic frumos, spun printre lacrimi, Totul este greșit, tot ce simt este greșit și nu știu cum să scap de tot ce simt! Vreau să-l uit, dar nu pot, este fixat adânc în inima mea și la dracu' nu-l pot să-l scot din mintea mea!

     Sufeltul meu urlă din toată puterea care mi-a rămas, distrugându-mă psihic. Știu că nu pot să-mi revin și că tot ce am zis a fost o descărcare pe moment care nici nu se poate compara cu nevoia mea de a mă elibera de tot ce simt. Pe cât de frumos e să fi îndrăgostită pe atât de de rău este să suporți durerea realități. Nu sunt pregătită emoțional pentru asta, lipsa experienți mă lasă fără glas și fără niciun drept de a câștiga fericirea după care tânjesc după atâtea zile de confuzie și regret. Regret că m-am îndrăgostit de persoana nepotrivită și acum trebuie să plătesc pentru acest păcat nevinovat.

  —Tu spui că este greșit doar fiincă el este profesor și tu eleva lui, dar dacă ai vedea că iubirea este cea mai importantă nu ai mai gândi așa.

  —Nu ai dreptate Leyla și asta o ști și tu, nu ai cum să spui că nu este greșit și că iubirea este elementul nostru comun! El nici măcar nu mă place, dar apoi să spui că mă iubește!
 

     Ochii Leylei se măresc considerabil din cauza cuvintelor mele mult prea adevărate și schimbătoare. Ea niciodată nu va înțelege această situație și nu va putea să mărturisească aceste cuvinte mult prea imposibile.

  —Măcar ai discutat cu el? Ți-a zis el că nu te iubește?

     —Nici nu trebuie să discut cu el despre acest subiect, știu asta și simt. Te rog Leyla  nu mai încerca să schimbi situația în una bună pentru că nu va funcționa.

      Cu o ultimă privire mă îndepărtez de ea cu gândul la tot ce s-a întâmplat. Reacția mea a fost și încă este de al dreptul greu de înțeles. Niciodată nu am fost pusă în situația să recunosc și să reacționez într-un mod irascibil din cauza sentimentelor mele. Totuși, conștientizez că Leyla va reține această discuție în mintea ei și nu va uita de această scăpare a mea. Nu știu dacă se va răzbuna cu această informație sau va trece totul cu vederea, dar ar fi imposibil așa ceva. Leyla nu este tipul să lase garda jos și să se prefacă că nu s-a întâmplat nimic. Poate și din această cauză îmi este frică să nu interacționeze cu Zayn pe tema asta. Trebuie să fiu atentă și să îmi las sentimentele să iasă din mine și să-i fac loc realități.

 
 
   —Adelin?

      Îmi întorc privirea, conștientizând că sunt pe hol, acesta fiind ceva greu de înțeles pentru mine. Consider că mai bine aș renunța la obiceiul să mai fiu pierdută în gânduri și să fiu nu mai visez cu ochii deschiși. Totuși, aceea voce este ca o binecuvântare pentru mine și nu pot să nu remarc faptul că Zayn stă poziționat în fața mea, uitându-se îngrijorat la mine, fapt ce mă face să cred că Leyla deja i-a mărturisit totul și că acum am un motiv să-mi pierd și ultima speranță în mine.

—Da Domnule Malik?

  Vocea mea devine tot mai subțire din cauza emoților și din cauza priviri lui intimidante.

—În clasă, șoptește, Nu am terminat de discutat.

  

   Confuzia din mintea mea cât și gestul lui mă face să cred că nu este tocmai sensul pe care de fapt și de drept îl are această frază. Simt o tensiune și nu pot să înțeleg de ce. Zayn este mult prea tensionat și schimbat, iar eu incapabilă să înțeleg ce se întâmplă. Decid până la urmă să-i fac pe plac, mergând cu el până în clasă. Mâna lui face contact cu clanța, deschizând-o rapid și fără să mai scot niciun cuvânt, intru cu pași timizi din cauza acțiunilor lui, ochii mei mărindu-se când observ că închide ușa cu cheia, zâmbindu-mi într-un mod, aș putea spune pervers. Se apropie de mine cu pași încrezători și cu o ultimă privire în ochii mei, îmi apucă încheietura mâini stângi, izbindu-mă de corpul lui și înconjurându-mi talia cu brațele lui, simțindu-i cum îi bate inima într-un mod alert, gustând din această senzație divină din plin.

     —Te iubesc Adelin!
 

***

Cel mai neinspirat capitol și m-am chinuit la el, dar nimic.