Pionul Mortii

Capitolul 49

*Foxy Pov.*
Puterea mea se ducea încet, încet. In momentul în care îmi acceptasem destinul trist, am simțit că primesc ajutor. Doua unde de lumina s-au legat de vraja mea și a lui Cap-de-Mort. Am inceput sa rezist. Nu aveam nicio idee cine îmi acorda ajutorul, dar știam ca era important sa nu imi pierd concentrarea. Era acum sau niciodata. Noi eram trei, iar el doar unul. Devoratorii Mortii il lăsaseră singur, la fel cum a fost toată viata sa si la fel cum va muri.

Imi mențin atentia pe undele de lumina pana când acestea dispar complet. Cap-de-Mort a început să se dezintegreze sub ochii mei. Raul începea să dispară.

Am inteles ca lupta era pe sfârșite cand am observat urmele Devoratorilor care se întorceau in ceruri, acolo de unde veniseră. Adepții pentru care m-a folosit Cap-de-Mort să îi aduc înapoi, acum mergeau acolo unde le era locul, in iad.

Am simtit doua brate care ma îmbrățișează strans și am recunoscut imediat parfumul bărbătesc. Tata era lângă mine, ocrotindu-ma de toate pericolele.

- Stiam ca ești în stare sa il învingi! mi-a șoptit el, facandu-ma sa cresc de mândrie.

- Pana la urma asa tata, asa fiica. a vorbit o voce pe care nu o recunoșteam.

Am scos capul din imbrtisarea tatei ca sa observ un om in vârstă, cu o barbă lunga și o roba gri.

- Addy, ti-l prezint pe mentorul meu, Albus Dumbledore!

Respuratia mi s-a tăiat complet. Marele vrajitor Dumbledore era in fata mea, in viata, după ce mi-a salvat-o pe a mea. Era ireal și totuși atât de adevărat.

- Domnule Dumbledore, este o onoare sa va întâlnesc!

Ma simțeam atât de protocolara încât dezbatem daca sa fac și o plecăciune.

- Onoarea este de partea mea, micuța Potter. Mă bucur să văd că Harry nu a pierdut timpul și are deja descendenti. Sangele Potter este foarte prețios pentru lumea vrajitoreasca.

- Este, într-adevăr si sper sa contribui și eu al continuitatea sa.

La aceasta replica, tata a tușit cu subînțeles, ceea ce m-a facut să rad. Daca credea ca o sa rămân un îngeraș neatins toata viata, se inseala amarnic.

Copii m-au dus cu gândul la Teddy. Imi era deja extrem de dor de el și frica ca nu îl voi putea aduce înapoi era încă inclestata in sufletul meu. Aveam nevoie de el ca de aer și nu imi puteam imagina o viata fără el, o viata in care copii mei nu vor fi și copii lui.

- Cred ca Ginny este deja foarte îngrijorată ca sunteți plecați in mijlocul celui mai mare pericol asa ca ar fi momentul să nu ii mai dam alte motive si sa facă rau copilului din cauza stresului.

- Stii ca e însărcinată? a întrebat tata surprins.

- Normal ca da. Eu știu totul, chiar daca nu sunt fizic aici. V-am urmărit cu atenție, împreună cu Lupin, Tonks, Lily, James... Asta plus, cum am spus mai devreme, nu pierzi de loc timpul baiete. Deja al treilea? Încă ma întreb dacă vrei sa iti formezi propria echipa de Vajhat sau vrei sa ai o sumedenie de nepoți.

De ce nu mi-a spus nimeni ca Albus Dumbledore știe sa facă și putin haz. As putea spune ca viata de mort i-a priit.

Tata m-a luat de dupa umeri și Aparut înapoi în castel. Dumbledore era din nou langa noi, atrăgând priviri curioase si surprinse. Sala Mare era complet schimbata. Mesele dispăruseră si grupuletele se formasera. Primul lucru pe care l-am auzit a fost un plânset isteric si apoi am remarcat ca era al unui copil. Hermione născuse in plin război o fetiță superba, cu parul rosu, specific Weasley, pe care am aflat mai târziu ca au numit-o (luand in calcul moștenirea Weasley a parului) Rose.

Hello! Inca un capitol este aici. Am spus sa nu va mai pun sa așteptați pana vineri avand in vedere ca saptamana trecuta nu am avut timp sa ma ocup de cartea asta. Sper ca v-a placut si abia astept sa va citesc parerile. Va pup si stay safe!