Pionul Mortii

Capitolul 14

*Foxy Pov.*
Toamna a trecut repede, iar frigul iernii s-a instalat. Nu s-a întâmplat nimic remarcabil in timpul care a trecut. Se pare ca acest lucru urma sa se schimbe.

Era joi seara si eram deja în pat, așteptând să mă ia somnul. Grace, ca de obicei, adormise deja si sforaia usor. Am închis și eu ochii, încercând să îmi găsesc poziția potrivita.

-Buna, Adelaine! Ma bucur în sfârșit sa te întâlnesc. am auzit o voce in capul meu.

Am deschis imediat ochii și am cercetat camera. Nu era nimeni altcineva.

- Sunt doar in capul tau, micuța Potter. Dar doar pentru ca nu ma poti vedea, nu inseamna ca nu exist. a continuat vocea.

Sângele mi-a înghețat in vene. Nu ii auzisem niciodata vocea, dar era o singură persoană care putea sa aiba acest efect. Cap-de-Mort.

-Ti-ai dat seama bine. Eu sunt, în capul tau. Parca nu mai par atât de mort, nu?

O picătură de sudoare mi-a căzut de pe frunte. Ce caută în mintea mea? Cum a avut acces la ea?

- Aud tot ce gândesti, micuțo! Nu este important cum am ajuns aici ci motivul pentru care o fac. Vreau sa ii spui tatălui tău ca vin dupa el, iar tu vei fi pionul meu.

- De ce nu l-ai anunțat direct pe el? am întrebat eu.

-E mult mai amuzant asa, nu crezi? Imi place sa vad cum reacționează oamenii cand ma întâlnesc prima data. Si micuțo, am vrut sa te cunosc de multă vreme.

S-a așternut linistea pentru cateva secunde. Crezând că a plecat, am răsuflat ușurată. Greseala.

-Ah, si m-am distrat destul de bine cu Lupin si Tonks. O sa ma incante sa na joc si cu fiul lor.

Atunci când mintea mi-a devenit mai usoara, am fost sigura ca a plecat. A pus griji pe umerii mei si teama in vene. Trebuia sa verific ca Teddy era in regula.

Am luat imediat prima pereche de încălțări care mi-a picat in mana si am alergat cat de silentios am putut către camera lui Teddy. Pe barba lui Merlin, sper ca nu a pățit nimic. Am batut in usa camerei lui si dupa ce am avut ca nu imi raspunde, am mai incercat de cateva ori, încercând să nu ma panichez.

Imediat ce a deschis usa si am văzut că e nevătămat, i-am sărit în brațe. Nu mi-am dat seama ca plângeam până când nu am simtit frigul de pe obraji.

- Foxy, respira! Sunt aici. Esti bine. Esti in siguranta. mi-a soptit el la ureche dupa ce a inchis usa dupa mine.

Simțeam cum imi tremura tot corpul si incercam sa ma liniștesc la gândul că este bine.

- Ce s-a întâmplat? m-a întrebat Teddy, dandu-mi niste șuvițe de par de pe fata uda dupa ce am reusit sa ma îndepărtez puțin din îmbrățișare.

- Cap-de-Mort a fost in mintea mea. Mi-a pus ca o sa vina dupa tata si ca o sa iti faca rau tie...

Am început să tremur din nou si Teddy m-a strâns din nou langa corpul lui.

- Sunt bine, Foxy. Nu a pățit nimeni nimic. A venit la tine doar pentru ca nu are destulă putere cat sa ajunga la el. Continuă să tragi adânc aer in piept.

Cu o mână imi tine spatele si cu cealaltă imi mângâia parul. Nu stiu cum a reușit, dar lacrimile s-au oprit sa mai curgă si mâinile nu mai tremurau atât de violent. Nu eram pregatita sa ii dau drumul.

- Pot sa raman aici in seara asta? am întrebat eu cu teama in voce.

Nu stiu daca frica era legată de evenimentul prin care tocmai trecusem sau de raspunsul pe care urma sa mi-l dea.

Putina acțiune în capitolul acesta. Sper ca v-a placut si va astept cu nerăbdare parerile. M-am gândit că si puțin suspans nu strica. Credeti ca va răspunde Teddy? Va pup si stay safe!