Pionul Mortii

Capitolul 34

*Foxy Pov.*
Simteam căldura care îmi înconjura corpul. Stiam ca doar o anumita pereche de brate imi putea da senzația aceea de fluturi in stomac. Cand am intors capul, am dat peste ochii larg deschiși ai lui Teddy. Își plimba usor degetele prin parul meu și m-a sarutat pe frunte, observând ca eram trează.

- Îmi pare rau pentru... am inceput noi sa spunem în aceeași timp, ceea ce s-a concluzionat intr-un surâs.

- Serios, Teddy! Imi pare rau pentru ce am spus. Trebuia sa imi aleg alte cuvinte, dar știi ca nu ai fi putut sa ii ajuti. Erai atat de mic.

- Știu. Si mie îmi pare rau ca am izbucnit asa. Poate ca dau dovada de lipsă de curaj, dar îmi e frica numai când ma gândesc ca as putea sa te pierd in lupta aia. Este de-a dreptul înspăimântător.

Mi-am pus mana pe obrazul sau si i l-am mângâiat cu grija. Ii intelgeam frica. La naiba, si eu aveam aceleași temeri.

- Ai incredere ca Tonks si Remus au grija de noi, chiar daca nu ne sunt atat de aproape. Ei sunt stelele noastre norocoase si ne vor tine in siguranta.

Si-a lipit imediat buzele de ale mele intr-un sarut. Se pare ca de data asta mi-am ales bine cuvintele.

- Multumesc pentru ca ai spus asta.

- Multumesc pentru sărutul de dimineață.

A zambit in modul lui caracteristic care ma facea sa ma topesc si m-a mai sarutat inca o data. Ar fi o subestimare sa spun ca, deși urmează sa ne confruntam cu un pericol iminent, sunt fericita. Sunt mai mult decat fericita sa, in lumea asta întoarsă pe dos in care trăim acum, pot sa il am pe acest baiat langa mine si am primit sansa sa il iubesc.

***

Cand am fost chemata in biroul tatei, au inceput sa imi tremure picioarele. Stiam ca am dat-o de belea cu toata povestea cu Teddy, dar am crezut ca macar nu o sa afle atat de repede. Am împins cu frica usa dupa ce mi s-a dat permisiunea sa intru. Apoi am simtit ceva care ma prinde de picior si un gângurit atipic.

Nu am apucat sa ma uit in fața, pentru ca eram prea ocupata cu micuța creatura care ma ataca. Monstrulețul s-a dovedit a fi nimeni altul decât fratele meu. L-am ridicat imediat in brate și el si-a pus mânuțele in jurul gatului meu.

Ridicând ochii din pământ, am dat peste privirea mamei. Atat ea cat si tata, păreau linistiti si sa bucurau de aceasta reuniune. Am scăpat, cel putin de data asta.

- Ce surpriza placuta! am spus eu, apropiindu-ma de biroul tatei.

Dar surprizele erau departe de a se termina. Am inceput sa o analizez pe mama din cap pana în picioare. M-am oprit la burta insa. Probabil s-a schimbat ceva in expresia mea pentru ca mama a luat cuvântul.

- Voiam sa iti spunem de ziua ta, dar nu am mai putut astepta. Fratele cel mai mic are nevoie de sora lui mai mare.

- Un frate? Adică încă un frate? am spus eu surprisa. Ar trebui sa va ocupați cat mai repede si de fetiță, cat sa egalam echipele.

Mama și tata au inceput sa rada și tata a strans-o in brate din spate. Am intrebat tacit daca pot sa ating burta mamei. Nu era mare, usor nesesizabil daca nu erai atent, dar ceva in mine simtea ca un nou Potter e pe drum. Se pare ca totuși exista motive de bucurie și în cele mai negre perioade. Familia Potter se mărea si abia așteptam să imi cunosc fratele.

Un capitol ceva mai vesel. Sper ca v-a placut si va astept cu nerabdare parerile.
P. S. Pe viitor, raspund mai bine la mesaje dragute decât la amenințări. Doar ca sa știți. Mersi!