Pionul Mortii

Capitolul 28

*Teddy Pov.*
Ma uitam la Foxy si nu stiam ce sa spun sau ce sa fac. Mușchii mi s-au blocat.

-Teddy? a spus încă o data Harry din spatele usii.

-Nu poate sa ma vadă aici. a zis Foxy panicata.

Omul m-ar fi ucis pe loc daca m-ar găsi în camera cu fiica lui dupa ce si-a petrecut noaptea în patul meu. Am dat de necaz rau de tot.

-Ascunde-te. Oriunde. i-am sugerat roscatei.

Inainte sa pot sa mai spun ceva, deja plecase in baie. Am tras aer in piept și am deschis ușa. Sa înceapă marele fiasco.

-Buna dimineata! Iarta-ma pentru întârziere. Nu am avut o noapte prea linistita.

-Pot vedea asta. Ai ochii rosii. Ai plans?

-Dupa cum am spus, nu o noapte usoara.

-Ce s-a intamplat? Vorbeste cu mine.

Probabil ca nu era cel mai bun moment de a deschide subiectul, dar pana la urma aveam nevoie de părerea nasului meu.

-Arabella mi-a dat scrisoarea asta de la parintii mei. Stiai despre ea?

I-am intins plicul si el a început sa il analizeze cu atentie.

-Nu aveam nici cea mai mica idee despre ele.

Cand a vrut sa il deschidă pentru a privi în interior, s-a tăiat în hârtie. Sangele a început sa ii curgă printre degete.

- La naiba! a spus el in barba.

Apoi a plecat tinta spre baie. Parinti, nu ma ajutați prea mult în momentul asta!

*Foxy Pov.*
Nu, nu, nu. Tata, pentru binele tău, nu întra aici. Telepatia se pare ca nu funcționează. Auzeam pașii care se apropiau. In agitația mea, am dat cu ochii de halatul alb al lui Teddy. Nu el era important, dar faptul ca langa el se afla o pelerina era extrem de util. Si nu orice pelerina, dar Pelerina Invizibila. Am pus-o imediat pe mine și am sperat ca planul sa meargă.

*Teddy Pov.*
Deja incepeam sa concep o explicație pentru care Foxy se afla în camera mea. Ma asteptam sa mai am încă câteva secunde in plus, dar am tresait cand vocea groasa a lui Harry m-a chemat la el.

Am întrat sfios in baie. Aici urma sa aibă loc sfârșitul. A fost frumos cat a durat. Am reușit sa o sarut pe Foxy inainte sa mor și asta este un obiectiv extraordinar pentru mine. Mor împăcat, cu alte cuvinte.

-Am nevoie de un plasure. Ai pe undeva unul? m-a intrebat Harry.

Mi-au trebuit cateva secunde pentru a-mi da seama ca Foxy nu se vedea pe nicaieri.

-Teddy?! a incercat Harry sa ma faca din nou atent.

-Da, imediat.

I-am dat apoi ceea ce mi-a cerut, incercand sa imi mențin pulsul la un nivel normal.

-Inteleg dacă nu poți veni astăzi la curs, dar unul dintre noi trebuie sa fie acolo. Vorbim despre scrisoare dupa program, e in regula?

-Da, e perfect. Voi incerca totusi sa ma adun pana la ora următoarea.

-I-ati cat timp ai nevoie.

Mi-am zambit si următorul lucru pe care l-am auzit a fost usa care s-a închis.

-De ce ții Pelerina Invizibila in baie? a spus Foxy si am tresait speriat. Calm. Parca ai văzut o fantoma.

-Nu stiu de ce am lasat-o aici, dar ma bucur ca am facut-o.

Dupa ce am ieșit din baie, m-am întors către Foxy.

-E ora 8. Orele încep in curand. Ce curs ai acum?

Expresia lui Foxy s-a schimbat instantaneu.

-Ce zi este azi?

I-am răspuns la întrebare și parea si mai speriata ca inainte.

-Am cursul cu tata.

-Asta înseamnă că trebuie sa ajungi acolo în timp record.

Se pare ca inima mea nu avea timp sa se linsisteasca nici măcar câteva minute.

Hello! N-am mai făcut un capitol mai lung de data asta si imi pare rau pentru asta. Sper totuși sa va placa si sa imi lăsați gândurile voastre. Ce credeți ca se va intampla in continuare?