Pionul Mortii

Capitolul 30

*Foxy Pov.*
Ce facem acum? Era o intrebare retorica pe care mi-o tot spuneam. Il aveam aici pe Teddy, langa mine, cu inima descoperita si nu stiam ce sa fac.

-Nu stiu dacă nu va veni cineva in curand asa ca am face bine sa ne îndeplinim scopul întâlnirii.

Am dat afirmativ din cap. Tensiunea se simțea in aer. Si apoi alete lucruri au inceput sa se simta pe pielea mea calda. Picăturile de ploaie au inceput sa cada pe pământ.

Ne-am ridicat impreuna si am alergat pana la cel mai apropiat adăpost, sunt un acoperis micut. Eram uzi pana la piele și când ne-am uitat unul in ochii celuilalt, am început sa radem fara încetare.

-Se pare ca nici vremea nu tine cu noi. a spus Teddy, facandu-mi sa mi se intensifice dorinta de a rade.

-Atunci o sa fim noi doi impotriva universului.

Cu ploaia ca si coloana sonora a momentului nostru, m-am apropiat de el și i-am luat fata in palme.

-Mereu mi-am dorit sa dansez in ploaie, stii? m-am destăinuit eu.

Fără sa ma avertizeze, ma trage inapoi in bătaia rapida a ploii. Am inceput sa dansam ca doi nebuni fericiți pentru ca asta simteam acum, fericire.

Mainile mele erau in jurul gatului sau si fără sa imi mai caut motive de a ma retrage, l-am sarutat apăsat si fara ezitare pe băiatul care imi tine acum inima in palme. Gravitația probabil ca a uitat sa își facă treaba, pentru ca simteam ca plutesc.

Picaturile de apa se jucau pe fetele noastre, dar lumea din jur a disparut si nu cunoșteam altceva in afara de Teddy Lupin. Nu mai era altcineva pentru mine, cel puțin acum.

-Te iubesc, Teddy! Mi-a fost atât de teama sa o spun, crezând ce e prea devreme, dar acum sunt atat de sigura ca o fac încât ma umple pe dinăuntru in totalitate. Mi-ai dat lumea peste cap când ai apărut în viata mea și ai continuat sa o faci când ai plecat, dar acum ești aici si nu te mai las sa pleci, nu fara sa ma lupt.

-Foxy, am știut ce e ceva special cu tine de cand te-am vazut prima data. Multumesc ca ai rămas atat de mult in viata mea cat sa imi dovedești ca am avut dreptate. Esti tot ce mi-am dorit vreodată si m-am îndrăgostit iremediabil de tine. Stiu ca ceea ce simțim acum este destul de puternic cat sa doboare orice obstacol. Nimic nu te va lua de langa mine, nici măcar moartea.

-E o nebunie, stii?

-Sunt perfect conștient ca ne aruncam intr-o lupta a cărui final nu il știm si ca vei fi micul meu secret, dar dacă doar asa te pot avea, atunci accept toate cerințele.

-Ce le vom spune alor mei?

-Harry probabil ca m-ar îngropa de viu. Chiar vrei sa folosească pentru prima data Abracadabra pe iubitul tău?

-Nu. In niciun caz. Totusi, mi-a plăcut cum te-ai numit iubitul meu.

-Si nu asta sunt? Credeam ca am decis asta acum câteva minute cand ne-am mărturisit dragostea unul celuilalt.

-Ah, nu. Eu doar glumeam. Nu vreau sa fiu iubita ta.

Gluma a meritat la maxim pentru ca expresia lui s-a schimbat atat de repede intr-un îngrijorată încât nu m-am putut abtine sa nu pufnesc in ras.

-Cred ca Ginny te-a numit Fox pentru mai mult decat parul rosu.

De data asta, am continuat sa radem impreua. Eram fericiți. Eram impreuna. Nu imi puteam dori altceva mai mult.

Surprizele însă nu s-au oprit. Unchiul George se pregatea sa între în Hogwarts. Parea nedumerit, ca si cum nu învățase 7 ani aici...

L-am lăsat pe Teddy in urma si m-am apropiat de unchiul George.

-Ce faci aici, unchiul George?

-Am putina treaba cu tatal tău. Mi-ai spus cumva George?

-Da... i-am spus eu usor confuza.

-Eu sunt Fred, scumpo!

Pe barba lui merlin!

Încă un capitol pus târziu, dar sper sa va placa totusi. Va astept cu nerabadre parerile si vreau sa va mulțumesc ca sunteți încă aici. 30 de capitole din Pionul Mortii. Sunt super madra de rezultatul asta. Va pup pe toți și multumesc! Stay safe!