Pionul Mortii

Capitolul 44

Teddy Pov.
Cap-de-Mort imi sufla in ceafa. La propriu. 

-Bine jucat, Edward. Acum fata va fi si mai derutata. a spus el din spatele meu. 

Am urat ceea ce m-a pus sa fac. Sa ii dau o pista proasta doar cat sa ne dea noua un avantaj. Atunci a fost momentul in care am ales-o pe Foxy peste mine. Stiam de ce eram de partea asta a baricadei si am crezut ca am luat decizia corecta. Inca credeam ca am luat decizia corecta pentru ca ceea ce primeam nu s-ar fi putut compara cu nimic. 

Totul s-a schimbat cand am vazut-o pe Foxy, pe jos, pana peretele rece, infricosata si surprinsa sa ma vada. Fata asta insemna mult prea mult pentru mine. Suficient de mult cat sa risc tot ce am cladit pana atunci. De la a-mi risca sluba de profesor si pana la a-mi pune viata in fata lui Cap-de-Mort. Nu am putut sa fac ceea ce mi-a cerut el. Nu am putut sa o trimit pe o alta pista decat cea corecta pentru ca o iubeam si eram constient ca aceasta iubire va fi cea care imi va taia capul. Daca eram nebun, eram nebun cu o cauza. 

-Ai indoieli ca ai facut ceea ce trebuie? Stii ca ceea ce faci este bine. E ceea ce ti-ai dorit mereu, nu?

Era adevarat. Asta mi-am dorit inca de cand am inceput sa inteleg ce se intampla in jurul meu. 

Am dat doar din cap aprobator si i-am asteptat urmatoarea replica. 

-Acum trebuie doar sa asteptam. Fata trebuie sa apara. 

Doar ca nu o va face, pentru ca Foxy nu stie ca trebuie sa fie aici ca sa ma salveze. Urma sa mor singur. Planul lui Cap-de-Mort era destept, dar nu destul de destept pentru un Lupin. 

Foxy Pov.
Iadul era in fata mea. Am vazut deja mai multe cadavre decat ar fi trebuit sa vaza orice om de 17 ani. Tata era mereu lana mine, fara sa ma scape din priviri.  Aruncam vraji in stanga si in dreapta, cu o adrenalina de nedescris in vene. Nu imi era frica. Surprinzator, dar nu. Simteam ca traiesc, ca i cum razboiul imi anima de fapt sufletul si imi dadea un scop. 

Arabella se lupta langa mine si am furat doua secunde pentru a-i spune ca Teddy a fost aici. Fata ei surprinsa mi-a dat raspunsurile de care avem nevoie. Nu avea nicio idee ce se intampla.

-Mi-a spus doar sa caut ceea ce ma face speciala, ceea ce i-ar trebui lui Cap-de-Mort. 

Cu o ultima vraja, a omorat un paianjen urias si m-a luat de brat.

-Cred ca stiu la ce se refera. Vino cu mine!

I-am facut un semn din cap tatei. Avea incredere in Arabella asa ca am disparut impreuna de pe campul de lupta.

Teddy Pov.
-De ce nu e mucoasa aia aici? am auzit-o pe Bellatrix, plangandu-se. Abia asteptam sa ciufulesc putin parul ala rosu. 

Sangele mi-a inghetat in vene numai la acel gand. Foxy avea sa fie bine. Molly Weasley a omorat-o o data pe Bellatrix. Este randul ei, acum ca Ginny nu putea lupta din cauza sarcinii. Foxy se va descurca cu ea cand eu nu voi mai fi. 

-Se pare ca nu il iubeste destul pe tanarul Lupin incat sa il salveze. Ce pacat! Speram sa te mai pastrez, dar ce exeplu as da, Edward. I-ai spus ca daca nu va fi aici, iti vei pierde viata. Iti sacrifica viata pentru ai ei. Asta nu e iubire. 

Si de unde stii tu ce e iubirea? as fi vrut sa tip, dar mi-am retinut impulsul. 

-Intelegerea e o intelegre. au fost ultimele cuvinte ale lui Cap-de-Mort inainte de a-si indrepta bagheta spre mine.

Stiam ce urma sa se intample. Am riscat pentru familia mea. Am facut un pact cu diavolul pentru a-mi pastra parintii, dar o sa imi pun si viata in joc daca asta inseamna ca o pot salva pe a lui Foxy.

Urma sa mor singur. Un tradator pentru altii. Un barbat care a iubit prea mult pentru mine. Am inchis ochii, asteptand inevitabilul. Inainte ca vraja sa ma rapuna, in spatele pleoapelor inchise i-am vazut chipul gingas si am stiut ca am facut decizia corecta. Pentru ea era totul!

Se pare ca am putut sa ma tin de cuvant si sa pun pana la urma next. Imi pare rau pentru toate greselile. Am scris de pe calculator si mai mult ca singur au aparut cateva. Sper sa va placa totusi si abia astept sa citesc ce credeti despre acest capitol. Sper ca nu a fost prea dramatic. Va pup si stay safe!