Pionul Mortii

Capitolul 2

Anul acesta a început ca toate celelalte de până acum. M-am bucurat sa revăd niste fețe de care mi se făcuse dor, cum ar fi doamna McGonagall. Imi lipsise mult aceasta femeie ca o forță a naturii. Mi-a plăcut să il vad si pe tata la masa profesorilor. Părea vesel vorbind cu vecinii săi.

-Buna seara si bun venit la Hogwarts! Înainte de a începe sortarea celor din anul întâi as vrea sa vi-l prezent pe probabil cel mai important vrăjitor al momentului, Harry Potter. O sa il las pe el sa ia cuvântul și să vă explice cu ce scop ne onorează cu prezenta sa.

Tata s-a ridicat în picioare și a facut încântat cu mana copiilor care il priveau cu admirație. Si cum sa nu o faci? Omul era un adevărat supraviețuitor.

- Multumesc mult, doamna profesoară McGonagall! Ma aflu aici pentru a predat un curs despre partea practica a magiei. Vom invata sa aplicam cateva vrăji intr-un spatiu sigur. Cursul este optional, asa ca se poate înscrie oricine e interesat. Va exista o listă de înscriere de maine la avizier. Va astept in numar cat mai mare si abia astept sa va cunosc mai bine.

Discursul a fost primit cu aplauze. Eram sigura ca maine lista va fi plină de elevi doritori, cu mine si Grace in varf.

****

Am ajuns la scurt timp după cina in camerele noastre. Eram atât de obosită incat am adormit la cateva secunde după de am pus capul pe perna.

Dimineata, am simtit niste brate care ma țineau strâns si un respirat regulat in spatele urechii mele.

-Te uitai cumva cum dorm? l-am intrebat eu.

-Shhh, încet! Nu vrem sa o trezim pe Grace. mi-a răspuns, punandu-si un deget peste buzele mele. Ne-ar putea da de gol.

Când ochii mei ii întâlneau pe ai lui, totul din jurul meu se oprea sa mai existe. Uitasem complet de existenta lui Grace in camera.

- Nu mi-ai raspuns la intrebarea. am instat eu, asezandu-ma cu capul pe pieptul lui.

- Poate ca te priveam. Va trebui sa plec curând, inainte sa ma prindă Grace aici si nu puteam pierde nici o secunde din a-mi privi frumoasa iubita.

-Teddy, esti foarte siropos la ora asta.

Mi-am ridicat capul si l-am privit in ochi. Erau căprui azi si se completau cu parul parul blond inchis prin care imi plimbam mâinile.

-Saruta-ma inainte sa pleci, te rog! i-am cerut el, iar el a facut in tocmai.

Doar ca de fapt nu a facut-o. A plecat fără să mă sărute pentru ultima data. Edward Lupin imi apărea în vise ca acest mult prea des. Era ca și cum inima mea refuză să il uite. Se hranea din vise si din fantezii pentru ca nu am putut sa traiesc realitatea.

Am ajuns la un moment dat sa cred ca atunci cand a plecat a luat si inima mea cu el. Da, a luat o parte, dar a trebuit să îmi demonstrez ca nu a fost nimic mai mult. Nu l-am mai vazut de aproape un an. Am avut timp să il uit sau, mai bine zis, sa uit durerea si tot ceea ce a fost Teddy Lupin in viata mea. A fost primul meu sărut si nu o sa îl pot uita niciodata complet.

M-am maturizat totusi. M-am invatat sa trec peste. Puteam fi fericita si fara Teddy. Trebuia sa o fac pentru ca nu avea sa il mai vad vreodata.

- Foxy, haide! Ar trebui sa mergem sa ne înscriem la cursul unchiului Harry cat inca mai e loc pe foaie. mi-a spuse Grace.

De obicei, cand Teddy apărea în visele mele nu aveam nicio dorință de ma da jos in pat. Astăzi însă, era diferit. Astăzi începea noua aventură. Teddy trebuia lăsat în spate, ca o dulce amintire sfâșietoare.

Putin Teddy nu strica, chiar daca e doar un vis! Sper ca v-a placut capitolul si va astept cu nerăbdare parerile. Credeati ca s-a întors? Va pup si stay safe!