Pionul Mortii

Capitolul 27

*Teddy Pov.*
Ar fi trebuit sa știu ca mi-am semnat condamnarea în momentul în care am vazut-o pe fata asta. Cu parul ei de foc și ochii ademenitori, nu avea cum sa am vreo sansa in fata farmecelor ei. M-a vrăjit cum nimeni nu ar fi putut.

Si continuam sa imi scriu sfârșitul când am continuat sa o sărut. Poate ca sunt cuvintele mamei sau poate ca este faptul ca sentimentele s-au strâns un mine pana am explodat, dar nu puteam sa ii dau drumul.

Mâinile ei imi ștergeam cu atentie lacrimile care inca nu se oprisera sa se joace pe obrajii mei.

Ne uitam unul in ochii celuilalt dupa ce ne-am despărțit din sarut. Inca nu imi venea sa cred ca acel moment care avusese loc. Buzele mele au fost lipite de ale ei și am simțit ca și cum mi s-a dat medicamentul pentru tristețe. Asta era Foxy. O aducere aminte constanta a ceea ce înseamnă să trăiești.

-Ce s-a intamplat? m-a intrebat Foxy, pe un ton bland.

Am încercat sa ii explic cât mai bine tot ceea ce se intamplase cu scrisorile de la parintii mei. Tonul meu încă nu își revenise dupa plans. Vorbeam printre sughițuri.

Cand a observat ca imi e greu sa vorbesc m-a strans la pieptul ei și am căzut intr-o parte, pe patul moale. Mâinile mele, care încercau sa o îmbrățișeze la rândul lor, tremurau pe statele ei.

-Shhh, spune ea, netezindu-mi parul care s-a intors la culoarea albastru. Totul e bine acum, Teddy. Tonks si Lupin s-au gândit la tot. Ti-au oferit un cadou extraordinar. Esti lumea lor, chiar daca nu mai sunt langa tine.

Cand a spus ultima parte am simțit nevoie de a o strange si mai aproape de mine. Ei nu mai erau aici si aveam nevoie sa știu ca cineva totusi era.

-Nu ma părăsi. am zis eu ca o soapta.

-Sunt aici si nu ai cum sa ma alungi.

Mi-am ridicat capul și mi-am fixat privirea in ochii ei superbi.

-Ramai cu mine in noapte asta. Te rog.

Socul s-a putut vedea pe fata ei. A avut câteva momente de nedumerire, ca și cum ar vrea sa ma întrebe atat de multe lucruri, dar s-a rezumat la a da din cap afirmativ si a zâmbi usor.

Mi-am lăsat înapoi capul jos și am închis ochii, linistit ca Foxy era lângă mine. Probabil ca este cea mai mare aberație, dar simt ca și cum a fost trimis de către parintii mei sa ma apere și sa fie stâncă mea. Adeline Fox Potter era o raritate.

***

*Foxy Pov.*
Pe barba lui Merlin, ce s-a întâmplat aseară?! Am ajuns de la a opri un atac de panica la a ma saruta cu fostul meu iubit la a adormi langa el in patul lui. Ori universul imi joaca feste, ori inca visez pentru ca ziua asta pare scoasa din normalitate.

Teddy încă mai dormea. Mi-am acordat cateva secunde sa ma uit la el. Avea parul albastru și uitasem cat de bine ii sta asa. Ma face sa imi amintesc de ziua aceea in care am dat peste el in magazinul cu rochii de mireasa. Si ce mai perioada a fost. Parintii mei își construiau finalul fericit și eu imi construiam inceputul cu acest băiat care a știut cum sa ma facă sa nu îl uit niciodată.

A deschis ochii cand i-am dat o șuviță de par de pe fata. Avea ochii roșii de la plans, dar tot m-am pierdut in albastrul lor.

-Buna dimineata! a spus el cu un zâmbet. Ma bucur ca inca esti aici.

-Credeai ca glumesc? Am spus ca nu plec.

-Multumesc pentru asta. Aveam nevoie de tine. Inca am nevoie de tine.

Tensiunea lucrurilor nerezolvate s-a asternt între noi.

-De ce mi-ai cerut sa rămân?

Trebuia sa stiu. Voiam sa il intreb de seara trecuta, dar nu am vrut sa ii ofer un stres în plus. Avea nevoie sa se odihnească.

-Cum am spus, aveam nevoie de tine.

-Nu, Teddy. Simt ca e mai mult de atat. Greșesc?

Rotitele din capul lui se învârteau, încercând sa conceapă un răspuns.

-Ti-ai pierdut interesul in mine, Foxy? m-a intrebat el, din nou.

Asta era fraza noastră și nu vreau sa trezesc ziua în care raspunsul se va schimba.

-Nu. Si stii asta.

-Foxy, ne-am tot învârtit in jurul acestei discuții. Este momentul sa scot tot teatrul din joc. Te vreau. Te-am vrut de cand te-am vazut in nenorocita aia de banca, in clasa mea. Te-am vrut cand nu te putut avea. Inca nu pot, dar am nevoie sa imi scot toată aceasta greutate de pe inima, sa iti spun simti. Esti singura fata pentru mine și nu mai pot sa te privesc fiind trista din cauza mea sau sa te las sa gândești ca nu te plac. Mama mi-a dat putin curaj in scrisoarea ei. Vreau sa îndeplinesc punctul 4, Foxy.

Nu am nici cea mai mica idee despre ce vorbește, dar nu îl întrerup. Am rămas fără cuvinte. Accepta dupa atat de mult timp ca eram sortiți sa fim împreună, împotriva tuturor obstacolelor.

-Am nevoie sa stiu ce simți pentru mine pentru ca sunt atat de pregătit sa merg și pana la capătul pământului pentru a face aceasta relație posibila. O sa fie al naibii de greu, dar nu mai vreau sa imi mai ascund sentimentele.

-Ce imi spui, mai exact, Teddy?

-Ca vreau sa incercam ceea ce nu am avut timp cand am plecat. Vreau sa fiu al tău, Foxy, și numai al tău. Tu ce vrei?

Nu am apucat sa răspund pentru ca o bătaie în usa ne-a făcut pe amândoi sa tresărit si sa ne încordam muchii.

-Teddy! Ai întârziat la clasa.

As fi recunoscut glasul tatalui meu oriunde. Panica era clar înscrisă pe fetele noastre. Tata era în spatele ușii aceleia.

1000 de cuvinte, oameni buni! Avi cerut un capitol putin mai lung și sper din tot sufletul ca nu v-a plictisit, ci ca v-a placut. Va astept parerile. Sper sa fie mai multe decât la capitolul trecut.