Pionul Mortii

Capitolul 32

*Foxy Pov.*
In seara aceea, dupa ce am plecat total bulversata din biroul tatei, mi-am găsit refugiul langa Teddy. Eram întinși pe patul lui si simteam cum lumea nu mai apasa pe umerii mei.

Stăteam cu capul pe pipetul lui si auzeam fiecare baiate a inimii. Era atat de liniștitor sa o aud cum pulsează prin pieptul lui solid. Mana lui era in parul meu, despartindu-mi si jucandu-se printre șuvițele mele. Imi era greu sa nu adorm cand facea asta.

- Ma bucur ca ai luat parul lui Ginny. l-am auzit dintr-o data spunând langa urechea mea.

- Cum asa? am intrebat eu ridicându-mi capul cat sa il pot privi in ochi.

L-am rugat sa nu imi vorbească despre toata nebunia care se apropie acum de noi. O discuție despre par ar putea sa fie destul de ușor sa imi distragă atentia.

- Nu as fi putut sa te vad altcumva decat o roscata.

- Oh, las-o balta! Mi-ai fi spus la fel și dacă as fi fost blonda, șatena sau bruneta. am spus eu pe un ton glumeț.

Nu mi-a dat un raspuns clar, ci doar m-a sarutat usor sub locul urechii. Stia ca locul acela avea sa ma faca sa tac mai repede decât ai zice pelerina invizibila.

Cand l-am privit înapoi in ochi, am văzut dorinta din ei si l-am sarutat apăsat. Nu ratam niciun moment in care sa o fac pentru imi dorisem atat de mult sa il am langa mine cat a fost plecat și apoi când le-am avut, nu am putut sa il fac al meu.

- Cum merg pregătirile pentru examene? ma întreba el printre săruturi.

- Edward Lupin, nu vorbești despre scoala cand săruți o fata, daca vrei sa o și păstrezi și sa nu fuga cat vede cu ochii.

- Atunci o sa tac pentru ca vreau sa o păstrez pe fata asta.

Zambetul i-a câștigat puncte în plus și l-am tras inapoi peste gura mea. Dansam pe un ring periculos. Lumea ardea in spatele usii, dar noua nu ne pasa decât sa valorificam ultimele momente de liniste parțială. Si lumea putea sa fie in flăcări. Nu se compara cu cele care se formau in mine atunci când eram în preajma lui Teddy. Eu eram scânteia, dar el avea bricheta.

In cateva minute, ne-am reluat poziția inițială de imbratisare. Pulsul i s-a accelerat si am zambit cand mi-am dat seama ca eu eram de vina. Poate și eu aprindeam un foc in el.

- Daca as putea, te-as tine aici, departe de pericol, pentru totdeauna. mi-a soptit Teddy cu solemnitate in voce.

- Doar de ar fi atat de simplu.

- Pot sa te protejez dacă nu lupti...

- Nici macar sa nu te gandesti ca voi sta de-o parte. Imi trece prin vene sangele lui Harry Potter și combinat cu cel a lui Ginny Weasley a făcut o adevărată ambițioasă din mine. Nu o sa stau pe bara sa vad cum oamenii la care țin mor cand as fi putut sa ii ajut.

Expresia lui Teddy s-a schimbat de la îngrijorare la furie. Nu ar fi trebuit sa spun asta. El nu ar fi putut sa facă nimic atunci. Era de abia născut, dar Tonks si Lupin au murit intr-o lupta asemănătoare. Mi-am inteles vorbele mult prea târziu.

- Teddy... am incercat eu sa imi cer iertare, dar era deja in picioare.

Si-a luat un pulover de pe un fotoliu și înainte sa pot sa reacționez, era deja afara din camera. Trecuse o ora si eram deja plina de îngrijorări, dar stiam ca nu ar vrea sa merg după el. Ii înțelegeam dorinta de a sta singur cu gândurile sale, dar nu puteam trai cu sentimentul ca ranisem o persoana iubita.

O mica bula de Texy (da, am ales un ship name, sper sa va placa). Sper ca nu v-a plictisit capitolul si va astept cu nerabdare parerile.
P. S. Cartea mea, Legile artei, are deja doua capitole postate si ar insemna foarte mult pentru mine daca a-ti putea sa ii dati o sansa. Multumesc celor de aici care deja au trecut pe acolo și ma susțin mereu. Va iubesc!