Pionul Mortii

Capitolul 50

*Foxy Pov.*
Dacă Hermione deja născuse, mama încă era cu burta la fel de mare, lucru pe care l-am observat in timp ce încerca să mă îmbrățișeze. Ma bucuram să vad ca desi un adevărat măcel se desfasurase in afara Camerei Necesității, mama încă avea vitalitatea pe față, fiind cea mai frumoasa viitoare mămica (pentru a treia oară).

-Multumesc lui Merlin ca ești bine! mi-a șoptit mama.

-Toată lumea este bine. a spus tata punându-i mâna pe umăr mamei, dupa ce i-a lăsat un sărut cast pe buze.

Toata lumea, mai puțin Teddy. L-am văzut imediat, lângă Conrad. Era la fel de inconstient cum îl lăsasem mai devreme.

Am continuat sa analizez camera înainte de a mă pune în mișcare către ei. Oamenii erau semnificativ mai putini. Mai ales, cei pe care ii vazusem cu siguranță înainte sa plec.

-Mamă, m-am întors eu către ea, unde e toata lumea? Tonks, Lupin, Fred?

Expresia ei s-a intrstat, neștiind cum sa imi dea o veste proastă.

-Au dispărut la finalul războiului. Universul cere echilibru, Foxy! Nu ar fi putut sa rămână nici dacă ar fi vrut.

-Înțeleg...am răspuns eu scurt și le-am intors spatele, continuându-mi drumul.

Si chiar o făceam. Înțelegeam ca avem nevoie de echilibru, ca au murit și nu aveau cum sa mai trăiască încă o data, dar asta nu înseamnă că nu mi se rupea sufletul.

Am avut doar câteva momente alături de bunicii mei. Mi-ar fi plăcut sa ii cunosc mai bine. La naiba, tata merita sa ii cunosca in sfarsit. Se pare ca nu a fost să fie.

Mi se rupea inima pentru Teddy care nu va avea șansa să își ia rămas bun de la parintii sai pentru ultima data. Intoracerea lui Teddy va fi intrstata de acest aspect și mi se facea inima grea numai la gândul ca va trebui sa ii spun ca parintii lui nu mai sunt aici.

Am îngenuncheat langa corpul sau si am început sa fac vraja pe care mi-o arătase Cap-de-Mort .

*Teddy Pov.*
Nu imi simteam corpul. Ma simțeam amorțit si fără vlagă. Murisem deja? Asta era iadul?

‐Scumpule, trezeste-te! am auzit o voce caldă.

-Mama! am spus eu, recunoscând imediat glasul ei.

-Trebuite sa te trezești! Trebuie sa te întorci!

- Dar cum? Nu am nici cea mai vagă idee.

- Foxy lucrează chiar acum la asta. O sa te aducă înapoi langa ea.

Un zâmbet mi-a apărut pe buze. Foxy încă ma voia langa ea, după toata sugerinta pe care i-am produ-o. Erau momente ca asta când observam cat de mult o iubesc.

Toata bucuria mea a început să se risipească când m-am gândit la cum de este mama in fata mea.

- Ce faci aici? am întrebat eu.

- Trebuie sa ne întoarcem, Teddy!

Nu trebuia sa imi spuna la ce se refera. Stiam deja crudul răspuns.

- Bucura-te de viata, scumpule! Bucura-te de ceea ce ai. Bucura-te de tine. Viata merita trăită si tu meriți tot ce e mai bun de la ea. Doar trăiește, okay?

Lacrimile au început sa imi cada pe obraji ca unui copil de 4 ani care s-a julit. Era ultima data când o vedem pe mama in fata ochilor, cat se poate de reala.

- Fă-ți viata asa cum trebuie. Iubește din toata inima și nu o lasă pe Foxy sa iti scape printre degete. Am stiu ca ea e aleasa încă de la început. Ea e sufletul tău pereche și fericirea ta eterna, la fel cum este tatal tau pentru mine. Noi vom fi bine. Vom fi mereu langa tine! Suntem mândri de tine, Teddy! Te iubim!

Cu aceste ultime cuvinte a devenit o umbră care s-a departat repede de mine, lasandu-ma singur in necunoscut.

Hello! Mii de scuze ca nu am ami postat de mult. Timpul meu liber dispare din ce în ce mai mult. Sper ca v-a placut totusi capitolul si va astept parerile.