Pionul Mortii

Capitolul 47

*Foxy Pov.*
A fost mana tatei cea care a incercat sa ma ridice de la podea, dar ii era imposibil. Eram amortita, fara nicio putere. As fi vrut sa aleg catre Teddy, sa il iau in brate pentru ultima data, sa ii spun ca il iubesc si ca nu il voi uita niciodata. Toata acestea era imposibile acum. Nu numai ca el nu ma putea auzi, dar corpul meu refuza sa faca orice miscare. Mult prea grea sa ma misc. Mult prea obosita sa gandesc. 

Fara nicio alta interventie, cele doua armate s-au intrepatruns ca doua piese ale aceluiasi puzzle. Probabil ca as fi fost calcata in picioare daca tata nu si-ar fi folosit toata forta pentru a ma ridica.

-Addy! Trebuie sa lupti! Batalia nu s-a incheiat. 

-Nu pot, tata!

Nu il priveam in ochii. Nu puteam. Fiecare muschi din corp era ca un lichid. Tata mi-a luat fata in palmele lui mari si m-a obligat sa ma uit direct la el. 

-Stiu ca l-ai iubit pe Teddy! Stiu cum e sa pierzi pe cineva la care tii, dar trebuie sa te aduni si sa continui sa lupti. Addy, esti luptatoarea mea! 

Cuvintele lui mi-au dat putere mai mult ca orice altceva. Eram un soldat pe front si era datoria mea sa lupt, sa ma afirm si sa mor daca este cazul. Socul era atat de intens in osele mele incat nu mi-am dat seama decat mult mai tarziu ca tata a spus ca l-am iubit pe Teddy. 

M-am pus pe picioare si am plecat alaturi de tata in inima razboiului. Era o situatie periculoasa si tata stia asta, dar la fel de bine stia si ca am nevoie de asta, o distragere de la adevarata tragedie, o mica victorie. Trupul lui Teddy a disparut habar nu am unde, dar imaginea nu imi parasea mintea. 

-Haide, Potter! Vino si nimiceste-ma la fel cum am facut si eu cu dragul tau iubit pentru neascultarea lui! Sau ca eu sa te termin pe tine si pe toti cei din acest castel de nimic.

Tonul din capul meu era inconfundabil. Intr-un mod ciudat, doar mi-a dat putere. Credea ca nu aveam idee de adevaratul lui plan...

Atunci mi-am dat seama ca de aceea l-a omorat pe Teddy pentru neascultarea lui. A incercat in el stie ce fel sa il foloseasca impotriva mea. El era punctul meu slab asa ca l-a folosit. 

Adrenalina imi impingea sangele  in vene si moartea lui Teddy doar m-a facut mai puternica. Asta ar fi vrut. Ca Foxy a lui sa fata ceea ce stie mai bine, sa pacaleasca. Cap-de-Mort vrea sa vada vulnerabilitate? Asta ii voi da. 

-Spune-mi unde si voi veni. am spus eu. 

-Asa te vreau!

In mai putin de cinci minute, era in fata lui Cap-de-Mort pregatita sa ma lupt pentru fiecare suflet care a pierit in aceasta batalie.

-La fel de cuminte ca si tatal ei. Mereu pe pozitii cand vine vorba de siguranta celorlalti. Lily si-a transmis bine gena. Pacat ce se va termina cu tine.

Tonul lui Cap-de-Mort imi provoca repulsie, la fel ca intreaga lui prezenta. 

-Mai am frati care sa duca aceasta calitate mai departe.

Mi-a ras in fata.

-Ce dragut, micuta Potter! Chiar crezi ca va ramane cineva in viata dupa lupta asta? Rapunsul este nu. Toti vor fi doar cenusa. 

A inceput sa se invarte in jurul meu in jur de cateva secunde pana mi-a facut propunerea pe care o anticipasem.

-Am nevoie de ceva de la tine. Adu-l inapoi pe Grindelwald si apoi putem continua acest tratat de pace.

- Si eu cum ar trebui sa fac asta? nu am adus pe nimeni din morti. 

-Gresesti. Tu i-ai adus pe toti. 

Vorbele lui mi-au dat inca un pumn in stomac. Razboiul era departe de a se termina si eu eram vinovata pentru tot. 

Hello! Sper ca v-a placut capitolul asta si ca v-a tinut cu sufletul la gura. Abia astept sa va ascult teoriile si parerile. De asemenea, ne apropiem cat de cat si de finalul cartii. Ma gandesc serios daca sa mai scriu fanfiction sau sa ma concentrez doar pe cartile mele care nu au legatura cu Harry Potter. Imi doresc sa public macar o carte in viata asta si cartile fanficition nu imi ofera aceasta posibiliatate. Sunt curioasa sa va ascult parerile legat de acest subiect. Daca vreti totusi sa mai scriu ceva HP despre ce sa fie? Mi-ati mai citi cartile daca nu as mai scris fanfiction?