Pionul Mortii

Capitolul 33

*Teddy Pov.*
Amintirea Bătăliei de la Hogwarts ma lovește de fiecare data cu o intensitate diferita. De data asta, doar gandul ca s-ar putea repeta imi dadea fiori pe sina spinarii. Si nu era de la frig.

- Ai ieșit la o plimbare nocturna? am auzit o voce din spatele meu.

I-am recunoscut repede buclele aurii, chiar și în lumina slaba a noptii.

- Dupa fața ta, ma bucur ca nu te lași mâncat de vreo creatura din Padurea Interzisa.

Arabella mereu a stiu ce sa spună cât sa imi fure un zambet. M-am prins repede din uram și am început sa le plimbam impreuna.

- Ce s-a intamplat, Lupin?

Stiam ca puteam sa am încredere în Arabella. A fost mereu langa mine cu un sfat bun.

- Sunt ingrijorat. Mi-am pierdut deja parintii intr-o batalie. Nu pot sa mai pierd pe nimeni. Nu asa.

-E vorba despre Foxy, nu?

Am dat aprobabtor din cap, lăsând-o sa tragă propriile concluzii.

- Am auzit zvonuri cum că Cap-de-Mort s-ar întoarce impreuna cu o armata de morți. Nu o sa te mint, dar pana și Minerva pare speriată. Nu o arata, dar vad de fiecare data când i se întâlnește privirea cu Harry.

Asta nu era bine. Dacă pana și ei ii era teama, lupta avea sa fie mult mai intensa decat am crezut la început.

- Inteleg ca te îngrijorează. Cui nu i-ar trezi aceleași sentimente? Se presupune ca o sa ne luptam cu mortii si asta e destul de dat peste cap. Totusi, Foxy e fata mare. Poate sa ia decizii pentru ea însăși. Nu poți sa o oprești. Nu ar fi corect.

- Si sa o las sa piara pe câmpul de lupta este?

- Esti orbit de ceea ce s-a întâmplat cu ai tai.

- Normal ca sunt, pe barba lui Merlin! Am rămas orfan. Nu pot sa rămân și fără inima pentru ca dacă Foxy nu o sa mai fie aici, sigur o va lua cu ea.

Arabella s-a oprit în loc și si-a intors capul spre mine.

- Ai doua variante aici. Fie o închizi undeva și va sta suparata pe tine pentru ca i-ai luat dreptul de a lupta, fie o sa fii atent cat sa fie totul în regula la momentul potrivit. Plus, Foxy e o luptătoare si o vrăjitoare foarte buna. Ai încredere în puterile ei.

Avea dreptate. Nu puteam sa o țin captiva pe Foxy intr-un glob de sticla. Era decizia ei si stiam in adâncul meu ca Adeline Fox Potter nu s-ar fi dat la o parte din fața unei lupte.

Dupa cateva minute de liniste, am decis sa aleg un alt subiect de vorba.

- Cum merge treaba cu Will?

A oftat cu putere. Will, profesorul de Poțiuni, era în raza amorezată a Arabellei de ceva vreme.

- Nu in deajuns de bine pe cat mi-as dori eu. Ne învârtim unul in jurul celuilalt. Atracția e acolo, doar trebuie sa găsim o modalitate sa vorbim despre asta.

- Poate daca ar ști ca războiul bate la ușă, s-ar grabi. am incercat eu sa fac haz de necaz.

- Da, probabil ca asa ar fi.

Eram deja în fata întrări in castel. Dupa alte subiecte neimportante, ne-am întors fiecare in dormitoarele proprii.

In patul meu, se afla o roscata adormita. M-am bucurat sa vad ca a reușit sa adoarmă. Cand m-am apropiat, mi-am dat seama ca tinea in brate unul dintre tricourile mele. Am zambit in intuneric si m-am băgat și eu in pat. Imediat ce mi-a simtit mana, s-a apropiat de mine, in bratele mele, ca doua piese intr-un puzzle.

- Teddy... am auzit-o șoptind.

- Sunt aici. Nu iti face griji.

Somul a curprins-o repede inapoi.

Am fost intrebata cand pun next asa ca m-am pus pe treaba. Sper ca v-a placut si abia astept sa va aud parerile. Va pup si stay safe!