Pionul Mortii

Capitolul 21

*Foxy Pov.*
Inima imi bătea la nebună in piept. Nu imi venea sa cred ca eram atata de aproape de primul nostru sărut dupa un an de zile. Imi era atât de dor de buzele lui, ca si cum mi-ar fi dor sa ma întorc acasă. Dar trebuia sa fiu sigura ca facem ce trebuie.

-Gândește-te de două ori înainte să faci asta. Nu o poti lua inapoi dupa ce se intampla.

-Vreau să o fac.

- Teddy...

- La naiba, Foxy. De ce trebuia sa fii eleva mea și fiica nasului meu?

-Presupun ca este doar o palmă peste față a universului. Povestea asta nu e usoara. Asta o face atât de bună.

Se uita direct in ochii mei. Cum ceva atât de gresit se simțea atât se bine? Voiam să mă sărute, nu există dubiu.

-Mă dai peste cap, Foxy. Nu pot sa functionez asa cum trebuie daca nu te stiu prin preajma si in siguranta. Ma face sa ma simt ca si cum este ceva in neregulă cu mine.

- Nu e nimic in neregulă cu ceea ce simti. i-am spus punandu-mi mâinile pe obrajii lui înroșiti. Dacă te ajută cu ceva sa te simti mai bine, și eu sunt aceeași lucru.

- Nu m-am oprit niciodata sa ma gandesc la tine. Tot timpul cat am fost plecat, ai fost in mintea mea.

Faptul ca stiam ca m-a păstrat în inima lui atata timp imi dădea speranta. Noi doi am putea să fim ceva. Poate nu acum, dar viitorul ne zâmbea.

- Foxy, nu vreau sa te simti prost. Nu pot sa fac asta. Nu acum. Si cu siguranță nu intr-un loc atât de public.

-Inteleg si te sustin in orice decizie ai lua.

M-a strâns la pieptul lui si m-am felicitat pentru cuvintele alese. Îmbrățișarea aia era ca un loc protector de care nu ma mai puteam sătura. Parfumul lui imi invada narile si corpul meu s-a simțit în siguranță alături de el.

-Cred ca ar trebui sa ne întoarcem la drum.

Restul drumului am povestit despre Hogwarts si, mai ales, cum de nu am reactionat niciodată desi am invatat la aceeași scoala. Fiind cu doi ani mai mare ca mine, probabil ca orice alt elev nu i-ar fi dat importanta uneia mai mică, ca mine. Dar cu siguranță nu Teddy. El nu ar fi avut o problemă.

Doar nu a fost sa se întâmple atunci. A fost pentru anul trecut si acum. Cred cu tărie că totul se petrece cu un scop. Sper doar ca povestea asta sa se termine asa cum ne dorim noi.

Am ajuns la Hogwarts dupa ce soarele a început să apuna.

-Trebuie să fim atenți. Nu vrem sa se creeze bârfe și zvonuri nenecesare. Harry mi-a dat asta. Dacă o pui pe tine cred ca vom trece neobservati.

- Nu pot sa cred ca tata ti-a dat pelerină lui invizibilă. Chiar are încredere în tine.

-Și crezi ca nu e întemeiată?

-Poate ca este. Crezi ca este si atunci cand te sărutai cu fiica la nunta lui?

Am zâmbit, dandu-i de inteles ca glumeam.

-Detalii, detalii. a raspuns el. Plus ca Harry nu are nicio idee despre intentiile mele.

-Aceste intentii o implică pe fata lui?

-Și siguranta.

-Atunci cred ca cel mai bine nu ii spui lui nimic, dar fiica ar trebui sa stie.

-Asa crezi?

- Sunt sigura.

Am ras amandoi si mi-a pus pelerină pe cap.

-O sa vorbesc cu cineva sa se ocupe de cufărul tau. Acum, hai sa mergem. Am nevoie de putina odihnă. a spus Teddy incet.

Am dat din cap, dar nu era ca și cum ar fi putut vedea.

Hello! Sper ca v-a placut acest capitol si abia astept sa aflu ce credeti. Sunteti dezamăgiți ca nu s-au sărutat? Va astept parerile.