Pionul Mortii

Capitolul 12

*Foxy Pov.*
Eram in clasa de Ierbologie. Nu chiar materia mea preferata, dar am trecut cu bine de ea. Conrad s-a oferit să mă conducă până la următoarea ora asa ca am mers împreună spre cursul de Apărare aplicată împotriva Magiei Negre. Am schimbat cateva cuvinte despre testele care urmau să ne streseze in lunile urmatoare.

Când am ajuns in Camera Necesității, singura peroana din interior era Teddy. Surprinzător, azi aveam bănci și scaune in sala. Teddy ne-a salutat usor si a continuat să își aseze hârtiile.

- Foxy? Ma auzit? mi-a atras atenția Conrad.

-Scuze. Nu eram atenta. Poti sa repeți?

Eram prea atenta sa il analizez pe Teddy, sa vad daca Arabella si-a lasat vreo urma pe el. Toată situatia asta mă făcea să mă simt foarte inconfortabil.

Restul elevilor au început să se strângă si cand tata a intrat in camera, cursul a început.

-Astazi ne vom axa pe ceva mai diferit decât de obicei, după cum arată și aranjamentul clasei. Ne vom concentra astăzi pe minte. Exista o vraja care ne poate face sa comunicăm cu o persoană doar prin intermediul gândurilor. Astfel, în situațiile de criză, veti putea sa vorbiti cu un aliat.

Ne-a spus despre cum functioneaza toate treaba, ne-a sfătuit să încercăm cu colegul de banca si apoi sa vorbim si cu altii. Conrad s-a dovedit a fi un aliat foarte bun. Următorul meu contact a fost mai diferit.

-Stii, nu mușc daca te uiti in ochii meu. i-am spus. M-ai evitat toată ora.

Atunci am facut contact vizual.

- Cum a fost întâlnirea?

- Nu atât de reusita. Nu ar trebui sa te concentrezi pe drăguțul tau iubit?

-Crezi ca Conrad este iubitul meu? Ei bine, nu este.

- De ce nu?

-Pentru ca inca tin la tine, la naiba.

- Foxy... Ce se intampla cu noi?

-Habar nu am. Ne comportăm ca doi nebuni bipolari.

-Crezi ca am putea sa facem un pact sa nu ne mai sărim la gât unul altuia? Si de data asta chiar sa ne tinem de cuvant. Ce zici sa incercam sa fim prieteni? E clar ca nu te pot scoate din viata mea asa ca o sa accept orice imi pot permite.

- Da, cred ca as putea face asta. Prieteni. Putem incerca. Imi pare rau pentru Arabella.

- Nu ai de ce. E mai bine asa. Imi pare rau pentru cum m-am comportat.

-Presupun ca suntem chit si scuzele tale le pot face loc și alor mele. Imi cer iertare, Teddy.

A zâmbit usor si am inteles astfel ca am încheiat conversația. Sa fim prieteni va fi greu, dar era singura posibilitate pe care o aveam si urma sa ma abat de ea daca asa puteam sa îl păstrez langa mine.

Toată etapa asta a fost o mare neînțelegere si ma bucur ca am putut sa o reparam. Ma face rea faptul că ma bucur ca nu s-a întâmplat nimic cu Arabella? Probabil că da, dar tot nu ma pot abtine. Nu cand ma uit la bărbatul asta si imi amintesc de ceea ce am trăit acum un an. Nimeni nu il va putea egală in inima mea. Si-a facut acolo loc de cinste. Nu puteam sa fiu cu el si asta era incontestabil.

- Foxy?

Eram atat de plecată în gândurile mele încât nu am observat ca am ramas ultima in clasa. Teddy a fost cel care m-a atenționat.

- Pot sa te îmbrățișez?

- Da, sigur. Nu mai e nimeni prin preajma.

I-am sărit imediat în brațe. Imi era atât de dor de el in moduri în care prietenia nu mi le putea da.

-Nu-mi da drumul, te rog.

- Nu o sa o fac. Esti lipită de mine acum si pentru totdeauna orice ai face si orice s-ar intampla.

Hello! Am rezolvat neînțelegerile. Personal, nu sunt prea mândră de capitolul asta. Sper sa fie doar o impresie si vouă sa nu vi se para un mare dezastru. Ma astept cu nerăbdare parerile.