Pionul Mortii

Capitolul 39

*Foxy Pov.*
Cele mai frumoase momente ale dimineții sunt acelea in care nu ești sigur pe ce lume trăiești. De abia iti amintesti cum te cheamă și ce zi e. E liniște în minte.

Apoi adevărul pe lovește din plin. Teddy... Teddy nu mai era lângă mine. Nu mai era deloc. Am fost slaba și nu am putut sa il ajut. Am ajuns prea târziu. E un dezastru!

Am deschis cu teama ochii și am dat de niște bucle aurii care ma priveau cu grija.

- În sfarsit te-ai trezit. Am crezut ca ai murit pentru o secundă. imi spune Arabella pe un ton pe jumătate amuzat si pe jumătate serios.

As fi vrut sa tip la ea. Cum de putea sa fie atât de insensibila? Mai ales când era vorba de Teddy. Credeam ca erau prieteni.

- Ai putea sa nu faci glume cu morti, te rog? Nu e momentul. zic eu, la capătul puterilor.

- Te porți ca si cum a murit cineva. spune Arabella confuză.

- Poftim? întreb eu.

Clar nu mai înțelegeam nimic. Am ajuns in rai sau ceva de genul? Dacă asta era răspunsul atunci arhitecții raiului au reconstruit foarte bine Aripa Spitalului de la Hogwarts.

- Poftim? repeta și Arabella.

Ne uitam nedumerite una la cealalta fara sa înțelegem ce se întâmplă cu noi.

- Nu am găsit alta cafea, din păcate, Arabella. E tot ce am putut face.

As recunoaște vocea aia oriunde. Am crezut ca nu o voi mai auzi niciodata. Cum m-a văzut, i-a intins cafeaua Arabellei si s-a apropiat de patul pe care ma aflam. Am fost mai rapida insa. Atunci când m-a strans in bratele lui puternice, mi-am permis sa plâng. Si nu m-am putut opri. Lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii mei.

- Calmează-te, Foxy! Iti simt inima batandu-ti in piept mult prea repede.

A încercat sa se îndepărteze cat sa ma poată privi in ochi, dar nu l-am lăsat.

- Nu imi da drumul!

L-am ținut asa, între bratele mele tremurânde.

- Sunt aici, iubito!

Mi-am strans și mai tare mainile in jurul lui. Era aici, în fața mea. Nu murise. Nu stiam ce s-a întâmplat, dar el era bine și asta era tot ce ma interesa.

- Pe barba lui Merlin, Foxy! Ne-ai speriat de moarte aseară. a spus Arabella dupa ce m-am oprit din plans.

- Eu v-am speriat? Teddy era mort!

- Ce? Am fost mort? întreba Teddy, privindu-mă nedumerit.

- Da. Ti-am vazut corpul fara viata când am intrat in baie. am încercat eu sa explic.

- Ce s-a intamplat inainte sa intri în baie? m-a intrebat Arabella, inainte ca Teddy sa mai poată adauga ceva.

- Cap-de-Mort a intrat în capul meu. am recunoscut, privind mana mea, împletită cu cea a lui Teddy.

- Acum totul se explica.

- Voi ce credeți ca s-a întâmplat? am vrut eu sa știu.

- Cap-de-Mort ti-a bagat prostii in cap si dupa ai intrat in baie. Teddy nu patise nimic. Era lângă corpul tau leșinat. Am venit în camera imediat ce te-am auzit țipând. Si cu siguranță nu erau țipetele de bine.

Privirea Arabellei era 110% perversă. Si eu care credeam ca e vocea rațiunii...

- Te-am auzit intrând si apoi ai început sa tipi. Nu am avut timp sa fac nimic pentru ca ai leșinat imediat. a reluat Teddy.

- Deci s-a jucat cu mintea mea? Nu ai pățit nimic?

- Nu, iubito! Sunt bine, acum ca si tu ești.

Ultima lui replica m-a făcut sa il iubesc și mai mult, dacă asta era posibil.

- Acum va las sa va giugiuliti putin pana vine călăul Harry. Ma bucur ca ești bine, Potter!

Mi-a zambit si apoi s-a intors spre Teddy.

- Chema-ma daca ai nevoie de mine.

El a dat aprobator din cap si s-a intors cu capul spre mine.

- Am crezut ca te-am pierdut. i-am spus, incercand sa ma abțin din a începe din nou sa plâng.

- Si eu am crezut același lucru despre tine. Ma bucur ca nu a fost cazul.

- Dusmanul e mai mare și mai îngrozitor decat am crezut.

- Asa se pare, dar ii vom face față, impreuna.

Mi-am lipit buzele de ale lui intr-un sarut apăsat. Era atat de multa dragoste in jurul nostru încât imi era greu sa nu ma topesc toată in ea.

Capitol nou, la cerere. Voi v-ati tras de maneca, eu m-am ocupat sa scriu. Sper ca v-am făcut fericiti. Va astept cu nerabdare parerile. Va pup si stay safe!