Pionul Mortii

Capitolul 5

-Spune-mi ce vrei sa fac, Foxy. Nu a fost planul meu sa dau peste tine aici. Putem macar sa ne comportăm ca doi oameni maturi? m-a întrebat Teddy.

-Sigur, Edward. Eu pot fi fetita cuminte daca si tu primiti sa fii la fel.

- La naiba, Foxy, nu-mi mai spune Edward.

- De ce? Teddy m-a parasit acum un an. În fața mea nu mai e el. E doar Edward.

Ma durea sa ii arunc atât de multe lucruri in fata, dar nu era ca și cum puteam doar sa il iert. Inima mea a suferit prea mult dupa el.

-Stii, vorbesti de pe un piedestal la micuțul de mine cand nici tu nu esti vreo sfântă. Hai sa ne reamintim că la început m-ai susținut și mi-ai spus sa plec. Apoi m-ai văzut cu bagajele făcute si ai inceput sa te cerți cu mine. De ce? Acelasi motiv pentru care susți ca eu am plecat. Te-ai atasat de mine mult prea repede.

- Am crezut ca eram destul de buna pentru tine cat sa te fac să rămâi.

- Nu tu erai problema, Foxy. Eu nu eram bun pentru tine. Nu atunci.

S-a lăsat linistea. Era deja prea mult. M-am ridicat de pe scaunul pe care eram așezată si mi-am atintit privirea asupra lui.

-O sa ma comport ca si cum nu ne-am cunoaște. Nu trebuie să iti faci griji.

O sa ma comport ca si cum nu a fost primul meu sărut, ca și cum nu a plecat cu inima mea, ca și cum nu deține inca o parte din ea.

- Multumesc, Foxy! Ne vedem maine la curs.

Atunci mi-am dat seama, ca o izbitura de tren, ceea ce tocmai spusese. Relațiia noastră oricum era imposibilă prin natura ei. El era profesorul meu, eu eleva lui. Relațiile elev-profesor sunt total iesite din discuție, la gradul de interzise. Se pare ca suntem totusi sortiți pieirii. Realitatea ne-a luat toate șansele.

L-am mai privit inca o data. Acum simteam ca ma apăsa ceva pe suflet, ca imi pare rau pentru noi. Timpul de regrete s-a dus. Trebuie să privim inainte. Dar asta nu a oprit lacrima sa curgă pe obazul meu stâng imediat ce m-am intors cu spatele la el.

Ieșită, din Camera Necesității, am dat la propriu peste Conrad, Perfectul Cercetasilor.

- Hei, Foxy! Esti bine? m-a întrebat el, analizandu-mi ochii roșii.

- Nu, dar voi fi.

- Sunt sigur că așa va fi. Orice situație prin care treci, o vei depăși ca o adevărată luptătoare ce esti. Stii, tata spune mereu ca o îmbrățișare ajuta la nevoie.

-Permite-mi sa ma indoiesc ca Draco Malfoy a spus asa ceva. am spus eu râzând.

-Are si el momentele lui.

Cu acest vorbe, i-am permis sa ma îmbrățișeze strâns. Conrad Malfoy era cea mai mare excepție a generației noastre. Era un Cercetasi venit dintr-o linie veche de Viperini. Sa nu mai spun că era si Perfect.

Relația mea cu Conrad era complicată. Încercase să mă sărute la spre sfârșitul anului șase, dar l-am respins pentru ca Teddy inca se plimba fără menajamente prin mintea mea. De atunci, am observat ca a lăsat micile avansuri la o parte.

-Totul o sa fie bine. mi-a soptit el. Ai incredere. Toată tristețea o sa treaca. Si recunosc lacrimile asta. Sunt dupa vreun tip. Oricine te face sa plângi nu merita atenția ta. Meriți tot ceea ce e mai bun, Foxy.

- El e bun. Foarte bun, dar a facut niste greseli pe care nu cred ca le pot ierta.

-Daca este atât de bun pe cat spui tu, se va da de ceasul morții cat sa te faca fericita.

Am dat aprobator in cap, aflandu-ma înca cu capul pe pieptul lui.

- Eu sunt aici oricand ai nevoie.

Hello! Încă un capitol de noapte. Sper sa va placa. Ce părere aveți despre Conrad? Credeti ca se va întâmpla ceva intre el si Foxy? Abia astept sa va ascult parerile.