Pionul Mortii

Capitolul 15

*Teddy Pov.*
Ma uitam in ochii ei speriați și nu stiam ce sa ii raspund. Ne-am fi jucat cu focul mai tare decât am facut-o vreodată. Si de data asta, era foarte posibil a ne ardem.

- Foxy,... am inceput eu sa imi formulez un raspuns.

- Stiu ca iti cer mult, Teddy. O sa ma trezesc inainte sa se trezească restul lumii. Nimeni nu ma va vedea ca plec de aici. Te rog, nu ma alunga. Imi e frica si stiu ca unul dintre locurile in care ma voi simți cel mai in siguranta este in bratele tale.

Alte câteva lacrimi i se jucau pe obraji si mâinile mele au fost acolo sa le prindă. Daca urma sa fim prinși ar fi iesit urat. Azkaban ar fi scris pe fruntea mea daca s-ar fi aflat de acesta apropriere dintr-un elev si un profesor.

Atunci mi-am dat seama ca ea merita toate riscurile. Nu o puteam lasa sa plece in starea in care era. Nu mi-as fi iertat-o niciodată.

-Poti ramane, dar trebuie sa fim atenție, bine?

Imediat ce mi-a auzit rapsunsul, fața i-a devenit mai luminoasă.

- Da, desigur.

I-am explicat cum sa ajunga in dormitor cat eu ii aduceam un pahar de apa.

Eram nebun? Cu siguranta eram, dar avem venea vorba de Foxy mi-am dat seama ca nu puteam gândi limpede. Gândeam cu inima mai mult decat cu creierul. Am incercat însă sa imi dau la o parte toate gândurile negative. Foxy avea nevoie de mine si nu puteam sa ii întorc spatele.

Înapoi în dormitor, am vazut-o pe Foxy întinsă pe spate. S-a ridicat putin cand m-a auzit si i-am întins paharul pe care i-l promisesem. M-am așezat și eu in pat, la o distanță la care corpurile noastre nu se atingeau deloc.

Imi plăcea forta pe care o avea de obicei, dar vulnerabiliatea ei ma atrăgea și mai mult. Priveam amândoi fără țintă cand am vazut cum își tine mâinile una de cealaltă cat sa nu mai tremure. Încă simțea efectele evenimentului. Mi-am întors corpul spre al ei si i-am luat amândouă mâinile între ale mele. Încă mai tremurau usor, dar nu la fel de violent.

- Nu ai avut un atac de panică. Asta ar trebui sa fie un semn bun, nu? am spus eu aproape in soapata.

- Nu am avut unul pentru ca ai fost aici inainte sa ma prinzi inainte sa ma scufund in unul.

Privirile ni s-au întâlnit și mi-am dat seama ca fețele noastre erau mai apropiate decât credeam. Ochii ei tulburati priveau direct in sufletul meu. Ma durea ca nu stiam ce as putea sa fac cat sa ii iau toată durerea.

-Multumesc ca m-ai lasat sa raman si ca m-ai ajutat sa ma calmez. Nu m-as fi descurcat la fel de bine fără tine.

-Plăcerea a fost de partea mea. Ma bucur ca am putut sa te ajut.

I-am zâmbit usor. După câteva minute în care nu a spus nimic, am închis ochii, încercând să uit ca este atât de aproape de mine si ca o tin de mana. Vocea ei m-a facut sa deschis din nou ochii.

- Teddy?

- Da. am raspuns eu pe un ton somnoros.

-Poti sa ma tii in brate?

Înainte să pot spune ceva, mi-a pus un deget peste buze si a continuat sa vorbeasca.

- Stiu ca intrec masura, dar am nevoie de asta.

Mi-am deschis bratele in semn de a se apropia si ea a făcut în tocmai. Si-a pus capul pe pieptul meu si s-a lipit complet de mine. Eu mi-am pus brațul stang pe spatele ei, iar cu mana dreapta am luat-o pe a ei.

-Noapte bună! am spus eu dupa ce i-am dat un sărut pe par.

-Noapte bună!

Pana la urma a rămas. Abia astept sa aflu ce credeti despre acest capitol. Sper ca v-a placut si va astept parerile. Va pup si stay safe!