Pionul Mortii

Capitolul 31

*Foxy Pov.*
Nu ar fi fost pentru prima data cand vedem morți. Il vazusem pe bunicul foarte clar la meciul de Vajhat si Cap-de-Mort intrase in capul meu, dar Fred... Era prea de tot.

Mi-am intins mana, ca o ciudata, as putea sa menționez și mi-am băgat-o pana în pieptul lui. Tare ca piatra.

-George, daca iti bati joc de mine, jur ca nu o sa te ierte niciodată.

-Nu imi bat joc de tine, Foxy.

Ceva nu se lega si asa am găsit o portiță in care sa imi recapăt sănătatea mintala. Fred a murit inainte ca eu măcar sa exist si,  totusi , știe cine sunt și ca sunt fiica lui Harry.

-De unde știi cine sunt? Nu am avut ocazia sa fac nici măcar o data cunostiinta cu Fred.

-Doar pentru ca am murit nu înseamnă ca nu am existat langa voi. V-am privit de acolo, de sus. Imi pare bine sa te cunosc, nepoata. Am așteptat ceva timp pentru asta.

Se putea sa fiu și mai confuza decat inainte?

Atunci m-a lovit soluția, ultima confirmare. Desi gemeni identici, am petrecut destul de mult timp cu unchiul George cat sa pot distinge cateva trăsături caracteristice. George are o cicatrice mica langa urechea rănită atunci când l-au transportat pe tata inainte de a pleca în căutarea Horcroxurilor. Pe cel din fata mea nu exista acest semn. Nu era o gluma, deși e destul de greu sa spui ceva legat de Fred si George si sa nu te gandesti la o gluma.

-Spuneai ca vrei sa vorbești cu tata?

-Da, de asta sunt aici.

-Lasa-ma sa te conduc atunci.

In mai puțin de 10 minute, am bătut la usa biroului tatei. Dupa un scurt "Intra", am facut in tocmai.

-Ma bucur sa te vad, George! Ce te aduce pe aici?

Inainte ca Fred sa aibă timp sa se explice, i-am făcut discret tatei semn câte urechea care m-a ajutat sa elucidez misterul acum cateva momente. Parca am văzut cum i se oprește sangele in vene cand realizarea l-a lovit.

-Cum este posibil? a șoptit tata.

-Presupun ca ai auzit de a face un pact cu diavolul? a întrebat Fred.

-Da, a răspuns tata nesigur. Te rog, spune-mi ca nu ai făcut vreo prostie.

-N-a fost cazul. Voiam doar sa te sperii, frate. Nu te ambala, Potter.

-Fred, o sa fie foarte insensibil din partea mea sa spun asta, dar ai murit și acum stai in fata mea. Iarta-ma ca nu pot sta calm.

-Bine, lăsând gluma la o parte, înțeleg ca poate părea foarte ciufat tot ceea ce se întâmplă. Crede-ma, am fost la fel de surprins când m-am trezit acum cateva zile parca dupa un somn adânc...

-De mai bine de 17 ani? intervin eu.

-Da, exact. Intorcandu-ne la subiect, situație nu e prea buna. Cap-de-Mort si-a refăcut o armata și vine pe pamant. Nu este destul de puternic cat sa reînvie toti mortii, dar are destui pe lista. Legea egalității spune ca pentru fiecare mort din iad, renaște si unul din rai.

-Adica vom avea morti plimbandu-se liberi pe străzi?

-Într-adevăr, cel puțin asa se speculează in rai.

-Harry? o alta voce se aude și ma face sa tresar, de parca toata povestea asta nu era destul se înfricoșătoare.

Dumbledore ii vorbea tatei printr-un tablou. Multumesc universului ca nu i l-a luat definitiv pe Dumbledore. Era confidentul si mentorul tatei si stiu ca a suferit când viata i s-a sfârșit atat de dramatic.

-Povestea asta este mult mai complicata decat am crezut. Nu v-a mai fi de ajuns doar sa il omoram pe Cap-de-Mort de data asta. Lupta va cere mult mai multe sacrificii. ne-a spus Dumbledore, lasandu-ne sa ne gândim la ce ne astepata.

Hello! Începe sa devina neagra treaba. Sper ca v-am ținut putin cu sufletul la gura și va astept cu nerabdare parerile.
P. S. Ieri am postat o noua carte, Legile artei. Ar însemna foarte mult pentru mine dacă ati citi descrierea si ati arunca o privire la lista de peronaje. Prologul va apărea în seara asta.
Va pup si stay safe!