Pionul Mortii

Capitolul 23

*Foxy Pov.*
Încă nu îmi venea sa cred ce vedem în fata ochilor. Zâmbetul ala nu putea sa rămână neobservat. Mi-am dat seama ca doar eu îl vedeam.

Nu am apucat sa îl cunosc personal, dar pozele imi confirmau cine era. Un fior de încântare, dar și de teama mi-a trecut peste sina spinării. James Potter era aici. Poate nu in carne și oase, dar era aici și după lumea liniștită din jurul meu mi-am dat seama ca doar eu îl puteam vedea.

A dat aprobator din cap și a trebuit sa îmi mut privirea de la el pentru a verifica dacă familia mea l-a vazut. Mama o privea cu atenție pe arbitră, tata se uita la fratele meu, dar ochii lui Teddy erau ațintiți asupra mea. Probabil ca privirea mea era infricosata pentru ca chipul lui arata înfricoșare.

-Totul e în regula. i-am transmis eu telepatic.

-Nu ma minți. Știu când o faci.

-Vorbim după meci.

-Este ceva ce te pune în pericol? Pentru ca nu o sa aștept pana dupa meci dacă răspunsul este da.

-Nu cred ca este cazul.

Fluierul care marca începutul meciului s-a auzit și ne-a încheiat conversația. Am început sa zbor spre biluța aurie care fugea de mine cu orice preț.

Speram ca sângele tatei sa se activeze când eram pe teren. Pana la urma, Harry Potter a fost un căutător de excepție. De ce nu ar fi și fiica lui?

Coechipierii mei se mișcau bine. Aveam foarte multe șanse sa castigam și asta ma făcea sa vreau sa prind hotoaica și mai repede. Cautatoarea Astropufilor era și ea pe urmele mele. Trebuia sa ma concentrez și mai mult, dar când am auzit o mare se urări, mi-am putut privirea ca sa vad cine daduse primul gol. Astropufii... Aveam nevoie de hotoaica.

Si am pierdut-o. După încă 2 ore de joc, cautatoarea Astropufilor mi-a luat-o înainte și a prins-o. Din fericire pentru noi, conduceam cu numărul de puncte și cele câștigate de hotoaica nu le-au dat victoria. Cercetasii au câștigat, dar fără ajutorul meu. As fi putut sa joc mai bine. Am fost deconcentrata si asta m-a făcut a pierd hotoaica.

-Nici sa nu te gândești. Ai jucat bine. m-a asigurat Conrad dupa ce am ajuns la sol.

Deși eram încă supărată pe el pentru ca mi-a ascuns relația lui și a lui Grace, tot l-am luat strâns în brate. Aveam nevoie de o astfel de imbratisare de la prietenul meu cel mai bun.

-Ai jucat bine. mi-a repetat lângă ureche.

Toată arena s-a golit înainte de a ma desparti din imbratisare și de a da ochii de familia mea. Conrad i-a salutat politicos și ne-a lăsat singuri.

Se pare ca expresia mea bosumflata era destul de evidenta.

-Nu te învinovăți. Echipa tot a câștigat. Doar nu ai avut o zi buna. mi-a spus tata, inainte sa imi dea un sărut părintesc pe frunte. Și eu obișnuiam sa ma supăr dacă pierdeam hotoiaca, dar nu rezolvi nimic. Jocul deja s-a terminat și tot ce poți face este sa te pregătești pentru următorul.

Nu existau cuvinte care sa surprindă exact toată iubirea pe care o aveam pentru omul asta. Chiar dacă nu a fost alaturi de mine mai bine de jumătate din viata mea, nu mi-as putea imagina cum sa trăiesc fără el. Este mai mult decat Harry Potter, alesul și salvatorul. Este tatăl meu și de asta aveam nevoie, tatăl meu care sa ma îndrume și sa ma protejeze. Și îl iubeam cu fiecare fibra a ființei mele.

Bine ați revenit și bine am revenit! M-am intorc cu un capitol nou, asa cum va promisesem. Sper ca v-a plăcut și ca nu mi-am pierdut abilitățile cât timp nu am mai scris. Va aștept cu nerăbdare părerile. Va pup și stay safe!