Pionul Mortii

Capitolul 7

*Teddy Pov.*
Ii priveam pieptul cum se ridică cu fiecare respiratie. Era atât de liniștită încât ma întrebam cine a vorbit cu mine in Camera Necesității. Stiam ca e o luptătoare, iar acum zici ca era o vulpe foarte obosită. Faptul ca era extraordinar de frumoasa si pe patul de spital, nu mi-a scapat.

Foxy a fost in mintea mea tot timpul, cand ma trezeam de dimineata si stiam ca nu o voi vedea langa mine si noaptea cand speram ca durerea sa se diminueze. M-am gândit la ea mult, dar toate acele gânduri nu m-au pregătit pentru acum, cand era in carne si oase in fata mea.

Stiam ca ar fi trebuit să plec de mult din aripa spitalului. Dacă ar fi intrat vreun elev si m-ar fi văzut langa Foxy ar fi trezit bănuieli. Am continuat sa o privesc cateva secunde in plus, înainte sa plec. Fata asta urma să îmi dea multă bătaie de cap pentru ca orice s-ar fi intamplat, chiar daca acum eram in relatii cat de cat bune, nu imi puteam permite sa am sentimente pentru ea. Eram profesorul ei si nu imi permitea să încalc limita. O sa fie greu, sunt sigur.

Întors în camera mea, m-am schimbat in niste haine mai respectabile si am mers spre Camera Necesității. Aveam ora cu anul trei. Abia asteptam sa cunosc noi patronusuri. Harry era in biroul lui, vorbind la telefon. Părea foarte încântat. L-am salutat si m-am îndreptat spre clasa, așteptând elevii.

Imi plăcea ceea ce faceam. Puteam sa ii ajut pe ceilalți si asta imi dădea o satisfacție imensă. După câteva minute, Harry mi s-a alăturat.

- Era Ron. Avea niste vești importante.  a clarificat Harry.

-Parea foarte fericit.

- Da. O sa iti spun ce este cu promisiunea sa nu le spui nimănui. Grace nu stie inca si nici Foxy.

- Ai cuvântul meu de Astropuf.

-Hermione e însărcinată.

- Wow. Ce veste buna! Ma bucur mult pentru ei.

-Ah si ca veni vorba de Foxy, multumesc ca ai verificat-o.

-Sigur, nicio problemă.

Adevarul era ca el m-a rugat doar sa vad ce face si sa ii transmit. Am făcut munca de convingere sa ii spun ca nu e nevoie sa vina aici imediat si ca totul e sub control. Am reusit totusi. Sa stau cu ea toată noaptea, totusi, nu era in cerința lui.

- Am trecut si eu pe la ea imediat ce am ajuns la Hogwarts. Se trezise si se pare ca o vor externă cat de curand. Ma bucur ca a fost mai bine decat in alte dati.

-Alte dati? Are multe atacuri de panica?

-A avut cateva in ultimul an, nu îngrijorător de multe.

-Parea ca nu stie ce se intampla cu ea.

- Asta pentru ca refuza sa credea că le are. Am incercat sa vorbesc cu Foxy in nenumarate randuri. Nu stiu ce i le provoacă, dar stiu ca orice este negru in capul ei, va deveni lumina la un moment dat.

Am dat aprobator din cap si am tresărit cand elevi au început să intre în sala. Imi parea rau ca Foxy trecea prin asa ceva si ca nu era prima data. Orice o face sa aiba un astfel de atac trebuie să fie foarte înfricoșător pentru ea. Mi-as dori sa pot sa o ajut, dar daca nu vorbește cu Harry, de ce ar vorbi cu mine? Tot ce pot face este sa fiu acolo data viitoare când se intampla. Speram sa fie suficient.

Harry a început să le vorbeasca copiilor si eu a trebuit să mă adun pentru a-mi putea face treaba.

Hello! Nu foarte multa acțiune, dar am intrat puțin în mintea lui Teddy. Sper ca v-a placut capitolul si abia astept sa aflu ce gânditi. Cum vi se pare perspectiva lui Teddy? V-ar plăcea să citiți mai mult despre ce se intampla in capul lui? Va pup si stay safe!