Indecent

Prolog.

P R O L O G

Când ies din sala de judecată, privirile încântate ale celor din jur mă fac să zambesc. Încă un proces încheiat cu succes, iar după agenda mea încă neverificată, Domnul Robinson mă va aştepta peste exact o ora tot aici. Destul timp cât să îmi pot recupera scumpa maşina de la service-ul auto. Zâmbetul de pe faţă se lărgeşte considerabil când corpul meu simte căldura aproape înăbuşitoare de afară. Sydney este mai mult decât însorit astăzi, iar după câteva zile puţin cam prea răcoroase, această temperatură este bine venită. Observ taxi-ul care mă aşteaptă, parcat în faţa cafenelei de peste drum, aşa că mă grăbesc să urc pentru a avea timp să ajung înapoi în timp record, împreună cu maşina mea, desigur.

- Vis-a-vis de Royal Bank, mă adresez şoferului zâmbind. El îmi întoarce zâmbetul şi porneşte spre locul indicat de mine.

Doamna Lambrino, cea pe care am reprezentat-o astăzi, işi afişă ţinuta office înainte să intre în maşina scumpă si să demareze spre birou. Aş fi vrut să îmi adreseze măcar un "Mulţumesc!" , întrucăt procesul fusese unul foarte dificil. Era acuzată de cumnata sa cum că şi-ar fi ucis propriul frate, dar cunoscând-o pe clienta mea, mi se parea o adevarată aberaţie. Poate nu e foarte comunicativă, dar citesc oamenii ca pe o carte deschisă. Se cunoştea că suferise mult întreaga ei viaţă, iar acuzaţia adusă de acea femeie nu arăta bine nici pentru cariera sa. Deţine majoritatea acţiunilor din Jonhnsons Corporate, companie aflată nu la foarte mare distanţă de tribunal, pe 88 Philip Lane.

Când trecem prin faţă clubului Bondys , nu mă pot abţine să nu arunc o privire mai insistentă pe geamul fumuriu al taxi-ului. E un club, sau mai mult un bar de pe 16 Philip Lane, deschis de nu foarte mult timp încoace, pe care îl frecventez împreuna cu Blair, buna mea prietenă. Când îmi aduc aminte de ea, îmi aduc aminte şi de faptul că i-am promis că vom ieşi în această seară, întrucât iubitul ei nu se află în oraş, iar marea ei problema este reprezentată de faptul că a rămas singură în weekend. Relaţia lor este una extrem de stranie pentru cineva ca mine, având în vedere, deşi se iubesc şi sunt de ceva timp împreună, locuiesc separat. Cel care i-a adus împreună a fost fratele ei, pe care nu am avut ocazia sa îl cunosc niciodată, întrucât locuieşte în Londra de mai bine de zece ani. Pe atunci, eu şi Blair nici nu ştiam una de existenţa celeilalte.

Sunt genul de persoana care nu are timp de o relaţie, deşi tata abia aşteaptă să mă vadă căsătorită şi cu doi copii. Meseria şi programul încărcat nu îmi permit asta, deşi eu sunt cea care îmi fac agenda. Asistenta mea, Chloe Jensen, are o problemă destul de gravă ,consider eu, întrucât îmi greşeşte mereu orele proceselor şi mai mult de atât, încurcă persoanele. Nu îmi pot permite să ajung mai târziu la un proces, astfel îmi fac singură agenda. Sunt o persoana extrem de punctuală şi nu permit greşeli. Mă pot considera o perfecţionistă.

Hotărăsc să îmi verific agenda şi observ că după procesul Domnului Robinson trebuie să ajung la Maxwood Enterprise Inc. , compania tatălui meu şi spre fericirea mea, şi locul meu de muncă. Sunt avocată în această companie de mai bine de patru ani, iar pe lângă asta, mă ocup de diferite procese. Mă gândesc de multe ori să îmi deschid un birou de avocatură, dar ideea cade mereu când mă gândesc la faptul că tata e bolnav şi are nevoie de mult ajutor cu compania. Aş fi cu adevărat insensibilă dacă l-aş lăsa singur, mai ales când el şi mama mă ajută de fiecare dată când am nevoie.

- Domnişoară, am ajuns! mi se adresează şoferul, iar eu arunc o privire pe geam, înainte să scot banii şi să i-i înmânez.