Indecent

Capitolul 19

          Vă rog să citiţi nota autorului de la final.

      
      Dacă aş spune că nu mi-a fost dor de toate astea, aş minți. Mă simțeam ca în perioada universității: ore petrecute în saloane de înfrumusețare, apoi alte ore de cumpărături împreună cu cele mai bune prietene. Atunci nu eram îngropată în muncă, poate doar în învățat şi în dorința de a ajunge avocat pe cont propriu, fără sprijinul tatălui meu.

      Sandalele înalte îmi tot dădeau bătăi de cap, dar niciuna din ținutele cu care mă afişam în public nu era lipsită de veşnicele tocuri. Poate şi din cauza faptului că nu sunt exagerat de înaltă şi mi-ar fi greu să ajung la cei o sută nouăzeci de centimetri ai lui Nathan fără o astfel de încălțăminte. Se pare că unii sunt privați de o astfel de înălțime şi se observă că nici însoțitoarele mele nu sunt mai înalte. Ne potrivim perfect!

      - Am nevoie de o pauză, spun după ce ieşim din magazinul în care stătusem aproape o oră întreagă.

      Nu ştiu cât era ceasul, dar cert e că nu am avut voie să-i răspund lui Nathan deloc la telefon pe ziua de astăzi. Motivul? Fără bărbați în jurul nostru. Doar Sam nu respecta regula aceasta şi flirta cu fiecare tip drăguț care intra în vorbă cu ea. Până la urmă, e singura de aici fără iubit. Gândul ăsta mă face să zâmbesc, amintindu-mi imediat de Nathan. Aproape că nici nu-mi vine să cred că după atâta timp am din nou o relație care pare mult mai stabilă decât celelalte. Gândul că m-am putut păcăli cu o astfel de idee mă sperie. Nu vreau ca asta să se termine prea curând. Nathan mă face într-adevăr fericită şi îmi plac până şi momentele în care apare nepoftit în gândurile mele şi nu-mi dă pace.

        Câteva minute mai târziu, ne aflam într-o cafenea, la una dintre mesele mai retrase pentru a nu deranja pe nimeni.

      - Sinceră să fiu, începe Blair, nu ştiu de care idee să fiu mai uimită: de faptul că fratele meu are o relație stabilă, de faptul că tu ai o relație cu un pervers ca el sau de faptul că apari pe primele pagini în nişte ipostaze incendiare şi nici nu-ți pasă? termină cu o întrebare, făcându-mă să râd.

      - Ar trebui să fii bucuroasă, nu uimită, mărturisesc eu cu zâmbetul pe buze.

       - De ce?

       - Pentru că Nathan mă face fericită.

       Zâmbetul care i se întinde pe față pare interminabil. Eram mai mult decât încântată de faptul că Blair e fericită pentru mine. În tot acest timp, Sam era prea ocupată cu telefonul pentru a da atenție discuției noastre. Probabil făcuse schimb de numere cu unul dintre tipii pe care îi întâlnise astăzi. Îmi dau ochii peste cap şi îmi scot şi eu telefonul pentru a-mi verifica apelurile pierdute. Înghit în sec atunci când observ nici mai mult, nici mai puțin de douăzeci şi cinci de apeluri de la Nathan.

     - Crezi că ar trebui să îl sun? o întreb pe brunetă, iar aveasta rânjeşte drăceşte.

     - Probabil e nervos şi îşi face tot felul de scenarii tâmpite. Se îngrijorează foarte repede. Eu zic să nu-l suni, spune zâmbitoare şi mai că-mi vine să râd.

      Îmi bag telefonul înapoi în geantă şi continui discuția cu Blair, în timp ce îmi beau cafeaua. Nu am idee cum reacționează Nathan în astfel de situații, dar aproape că mi-e milă de asistenta lui blondă. Aproape, tot nu-mi place femeia aia.

     - Cu cine vorbeşti? o întreabă Blair pe Sam, rânjind.

      Seamănă atât de mult cu fratele ei! Sam îşi ridică privirea şi zâmbeşte inocent înainte de a da răspunsul care pe mine mă face să râd şi pe Blair o şochează.