Indecent

Capitolul 18

Cele trei zile petrecute aproape în permanență în birou deja îşi puneau amprenta asupra mea. Extenuată e cuvântul care îmi descrie cel mai bine starea în acest moment. Abia am avut timp să discut cu Blair după ce venise, pe Sam nu am văzut-o de ieri dimineață, iar pe Nathan l-am văzut dimineață când m-a vizitat la birou. Şi el are un program la fel de încărcat şi detest faptul că nu mai avem deloc timp de noi. Ei bine, asta înseamnă să fii director general.

Singura persoană cu care am interacționat mai mult zilele astea a fost Dean, întrucât are biroul cu un etaj mai jos. Era relaxant să mai vorbesc uneori cu persoane cu care aveam foarte multe lucruri în comun, inclusiv un trecut. Relația pe care am avut-o nu a afectat o posibilă prietenie între noi şi asta mă bucură, deoarece Dean e o persoană pe care te poți baza oricând.

Uşa biroului se deschide, iar o roşcată şi o brunetă intră înăuntru zâmbitoare. Îmi ridic privirea spre ele şi schițez un mic zâmbet, lăsând pentru câteva clipe laptop-ul.

- Dumnezeule! exclamă Blair. Nu te supăra, dar arăți ca naiba.

Ştiam foarte bine asta. Abia mai reuşeam să dorm şi tot aveam de gând să mă ocup de problemele companiei. De când tata a plecat în acea vacanță, totul a început să se înrăuntățească. Reuşisem să aduc lucrurile în echilibru, dar cu toate astea nu eram mulțumită.

- Nu o contrazic, adaugă Sam. De când nu ai dormit?

- De noaptea trecută, spun eu.

Dormisem patru ore, dar tot era ceva. Cafeaua nu prea îşi mai făcea efectul, dar încă mă țineam destul de bine.

- Tu, începe Blair, făcând semn spre mine, o să-ți mişti fundul până acasă şi o să dormi.

- Blair, sunt ocupată, nu pot să...

- Ba sigur că poți! Unde Dumnezeu e Nathan când e nevoie de el?

- La birou, spun eu fără vlagă.

Venea să mă viziteze de două ori pe zi, dar era destul de ocupat. Dormisem trei nopți fără el şi nu-mi plăcea senzația. Tresar când Blair îmi ia laptop-ul din față şi sunt trasă de pe scaun.

- Mergi să dormi, Reyna. Ai muncit destul zilele astea. Jur că George o să aibă de-a face cu mine atunci când vine. De când trebuie să lucrezi atât când ai toată puterea aici?

Odată cu funcția de Director General, o aveam şi pe cea de Preşedinte al Consiliului de Administrație, aşadar aveam foarte multe responsabilități. Desigur, mă puteam baza pe directorul adjunct al companiei, Stefan. Este un bărbat apropiat vârstei tatălui meu şi un bun prieten al acestuia.

- Ok, accept eu, ştiind că nu aveam absolut nicio şansă în fața prietenei mele nebune. Până şi pe Sam o speria uneori, dar eram obişnuite cu ea.

Îmi iau geanta şi ne îndreptăm toate trei spre uşă. Martha îmi zâmbeşte călduros şi îi fac semn să vorbească cu Stefan. Fiecare se îndreaptă spre maşina ei, culorile corespunzând într-o oarecare măsură culorii părului. Păcat că nu am părul alb. Nu e încă momentul, iar Nathan nu mă enervează destul. Pornesc spre casă, fiind urmată îndeaproape de cele două bune prietene care voiau să se asigure că nu mă întorc la companie. Până la urmă, chiar am mare nevoie de un somn bun. Sunt mult prea obosită.

Parchez maşina în fața complexului de apartamente, ştiind că nu are rost să o duc în parcare. Şi aşa voi merge la companie mai târziu, având în vedere că e abia zece dimineața.