Indecent

Capitolul 37

              Privea atent uşile liftului, sperând ca măcar seara să-şi părăsească camera dacă toată ziua stătuse închisă acolo. Ştia că era vina lui, dar nu-i păsa deloc. Cu cât făcea situaţia mai complicată, cu atât parcă se simţea mai împlinit. Începea să-şi reanalizeze alegerea şi nu găsea nicăieri motivul. De ce să o urască atât de mult? De ce să-i fie atât de antipatică, dar să o placă în acelaşi timp? Îşi impuse de unul singur să nu o mai iubească şi, până să o vadă iar, îi devenise aproape indiferentă. Acum o dispreţuia, dar o şi voia. Ce era greşit?

              Privi scurt în jur şi nu văzu decât oameni cu zâmbete pe buze. Dacă şi-ar fi analizat chipul chiar şi câteva secunde, ar fi realizat că al său nu exprima nici urmă de sentimente. Devenise rigid şi nu ştia dacă era o schimbare bună sau nu. Îl făcea mai puţin suportabil? Asta cu siguranţă, dar nu s-ar fi îngrijorat niciodată că oamenii ar fi plecat de lângă el. Sau dacă ar fi făcut-o, ar fi venit alţii şi tot aşa.  El oricum nu se ataşa, toţi oamenii erau trecători în viaţa lui.

             De mai bine de jumătate de oră, o tânără singură de la o masă mult mai retrasă decât a lui, stăruia să-l analizeze. Nu o privea, îl privea ea îndeajuns pentru amândoi. Dacă asta s-ar fi întâmplat acum un an, cu siguranţă nu s-ar fi gândit de două ori înainte să-i facă curte. Acum nu-i păsa de nicio femeie. Considera că Reyna îl rănise destul cât pentru toată viaţa. Sau poate se rănise singur cu ideea că se îndrăgostise de cine nu trebuia?

            Parcă simţindu-i prezenţa, îşi ridică privirea spre femeia ce tocmai intra în restaurant. Era la fel de frumoasă, avea nişte picioare la fel de lungi care pur şi simplu îl înnebuneau şi ţinuta parcă-i era mai indecentă ca niciodată. Cu siguranţă ar fi părut nebun dacă ar fi trimis-o să se schimbe, ei doi nu mai aveau vreo legătură. Cu toate astea, simţea nevoia să vorbească cu ea. 

              

           Ea îl observă încă din momentul în care intră, dar poate ar fi părut prea slabă dacă ar fi făcut cale întoarsă. Şi, înafară de asta, plânsul şi dormitul îi provocaseră poftă de ceva dulce. Se aşeză la o masă cât mai îndepărtată şi încercă să nu-l privească, dar pur şi simplu nu reuşea! Era frumos, poate mult prea frumos pentru ea. Pe lângă asta, erau multe altele care încă o atrăgeau la el. De la gesturi până la comportament sau voce.

             Îi părea rău acum că-l alungase astfel. Acum ar fi putut fi al ei, dar poate nu ar fi fost ea dacă nu ar fi greşit întotdeauna. Şi mereu rămânea suferind de pe urma greşelilor sale. Era ceva caracteristic ei şi, până la urmă, ce ar mai fi putut face? El părea să o evite, nu-i adresase niciun cuvânt şi erau aici de ore bune.

          Îşi trase meniul în faţă pentru a încerca să-l ignore, dar nimic de acolo nu o atrăgea atât de mult. Îşi comandă doar un pahar de apă plată cu lămâie şi fixă peretele din faţă cu privirea. Începea să se simtă din ce în ce mai incomod cu el aici, dar nu putea să plece. Sigur o observase. Tresări când cineva trase scaunul din faţa ei şi se aşeză. Clipi des şi îl privi uimită pe Nathan. Respiraţia i se oprise în piept şi nu făcea decât să-l privească. 

          - S-a întâmplat ceva? întrebă el zâmbind scurt şi îi analiză chipul.

            La dracu' , chiar e frumoasă!  gândi el, continuând să o analizeze. 

          - Ăm, nu, nu s-a întâmplat nimic, răspunde repede.

             Nu ştia ce căuta el acum în faţa ei. Îi era destul de greu să nu se holbeze şi de la distanţă, darămite când el e atât de aproape. Se simţea îngrozitor ştiind că era atât de slabă când venea vorba de el şi că încă îl iubea mai mult decât voia să o facă.