Indecent

Capitolul 12

Îmi afund faţa în pernă, încercând să ignor căldura sufocantă pe care o simţeam. Braţele lui Nathan îmi înconjurau corpul, ţinându-mă strâns lipită de al său. Mă simţeam sufocată, dar în acelaşi timp era oarecum bine. Îmi dau şuviţele de păr care îmi încurcau vedere la o parte, apoi încerc să ies din strânsoarea braţelor sale. Nu aveam de gând să stau aici până în momentul în care se va trezi, din simplul fapt că lucrurile deja au început să ia o întorsătură stranie şi complet greşită. Eu nu vreau nimic cu fratele lui Blair, oricât de tentant ar suna totul.

Oftez adânc şi îmi întorc privirea spre el. E frumos, extrem de atrăgător şi nu ştiu ce mă împiedică din a-i da cale liberă. E doar un sentiment de vinovăţie care mă cuprinde de fiecare dată. Deşi am douăzeci şi şase de ani, nu cred că sunt pregătită pentru aşa ceva, mai ales cu un bărbat ca el. Nathan e o enigmă, iar eu nu sunt pregătită să îl descopăr. Cu greu îi îndepărtez braţele din jurul corpului meu şi mă îndrept spre uşă. Brusc îmi amintesc de faptul că e încuiată şi că nu am nici cea mai bagă idee despre locul în care a pus cheia.

- Unde crezi că pleci?

Tresar când îi aud vocea şi mă întorc spre el. Ochii lui albaştri mă analizau amănunţit, în timp ce un zâmbet i se contură pe chip.

- În camera mea. Acum dă-mi cheia, spun apropiindu-mă de pat.

El doar rânjeşte şi mă trage spre el, ţintuindu-mă între salteaua patului şi corpul său. Oare de ce nu mă aşteptam la aşa ceva? Tresar când îi simt degetele pe abdomenul meu, în timp ce privirea sa încă îmi analiza chipul.

- Nu vreau să pleci.

Îşi trece buzele peste maxilarul meu, apoi le cuprinde pe ale mele într-un sărut tandru. Instinctiv îmi duc braţele după gâtul său şi îl trag cât mai aproape. Deşi raţiunea îmi spune că asta nu ar trebui să se întâmple, o fac. E inevitabil să nu-i răspund, mai ales când mă simt atrasă într-o oarecare măsură de el, din punct de vedere fizic.

- Nathan, ai văzut-o pe... Reyna?! se aude brusc vocea lui Blair. Oh, scuze, spune şi iese din cameră.

Nathan zâmbeşte amuzat şi se ridică de pe mine. Îmi trec o mână prin păr şi nu îmi pot explica cum de Blair a deschis uşa, când eu nu am putut să o fac.

- Nu era încuiată, nu? întreb pe un ton sec şi mă ridic din pat.

- Am descuiat-o aseară.

Îmi dau ochii peste cap şi ies din cameră, sperând să nu o găsesc pe Blair prea curând. A fost destul de jenant, mai ales când nu i-am spus nimic despre asta. Intru în camera mea, apoi mă îndrept spre baie pentru a face un duş. Mai am cinci zile de petrecut aici, apoi îmi pot relua placidă şi starea mea apatică.

Când ies din baie, găsesc o brunetă întinsă în patul meu şi răsfoind una dintre revistele de pe birou. Îşi ridică privirea şi zâmbeşte într-un mod răutăcios. Deschid dulapul pentru a-mi alege hainele, încercând să-i ignor privirea care mă ardea, la figurat, desigur.

- Nu ai nimic de spus? întreabă după câteva clipe.

- Nu, spun vehement, încercând să-i dau de înţeles că nu am de gând să vorbesc despre asta.

- Atunci aia de mai înainte a fost...

- Nimic, o întrerup eu.