Indecent

Capitolul 40

            Reyna Maxwood.

             - Ce-i cu vremea asta? se plânge Sam, intrând în bucătărie cu braţele strânse la piept. Nu suntem aici decât de trei săptămâni şi deja e frig de-mi îngheaţă fundul!

           Chicotesc uşor şi împing spre ea una dintre cănile cu ciocolată caldă. Îşi dă geaca jos şi o aşează pe spătarul scaunului, apoi îşi ia cana şi se sprijină de blat. Părea mai fericită de când venisem aici, dar ştiam că era doar o aparenţă. Eu nu mă împăcasem cu absenţa lui Nathan atâta timp, iar odată cu trecerea timpului îi simţeam din ce în ce mai mult dorul, iar asta mă distrugea încet, încet.

              - Eşti cam palidă, constată Sam serioasă. Te simţi ok?

            Aprob cu o mişcare a capului.

              - Probabil e de la schimbarea climatului. În Sydney normal ar începe vara acum, nu iarna, o liniştesc eu.

             Începeam să simt lipsa căldurii din ce în ce mai mult. Nu ieşeam eu prea mult din casă, în comaparaţie cu Sam care era plecată aproape toată ziua, dar puteam simţi atmosfera. Oamenii simţeau că vine Crăciunul, totul era atât de energic şi fericit afară! În schimb, în apartamentul nostru domnea liniştea şi calmul încă de când ajunsesem aici. 

              - M-a sunat Dylan, începe Sam după câteva clipe, lăsând un zâmbet mic să-i contureze chipul. 

              - Şi...? o îndemn eu să continue.

              - A vrut să ştie unde suntem.

               Mă încrunt şi îmi las privirea să cadă spre podea. De ce l-ar fi interesat? Din câte îmi amintesc, nu-i păsa nimănui.

            - Nu i-am spus, continuă ea oarecum dezamăgită.

             - Te poţi întoarce, Sam.

             - Şi să ratez Crăciunul petrecut în New York? În niciun caz, comentează ea.

              Eram obişnuită cu căldura, iar temperaturile din New York erau din ce în ce mai scăzute. Nici nu-mi găseam curajul necesar pentru a ieşi din casă, motiv pentru care apartamentul nostru nu era decorat în niciun fel. Totul era destul de sobru, excepţie făcând culorile care erau prezente.

            - Mergem la cumpărături? Avem nevoie de brad şi decoraţiuni, spune şi îşi îndreaptă privirea spre fereastră.

            Ridic din umeri şi mă ridic pentru a-mi pune cana în chiuvetă.

              - Ar arăta bine auriu şi argintiu, continuă ea.

             - Cred că ar fi o idee bună, spun dezinteresată. Mergem acum?

             - Sunt deja îmbrăcată. Dacă nu mergi, mă duc singură şi tot decorăm apartamentul.

           Îmi dau ochii peste cap şi mă îndrept spre dormitor. Îmi trag pe mine o pereche de blugi negri mulaţi, un pulover aceeaşi culoare şi îmi aşez fesul pe cap. Cine ar fi crezut că aş fi avut nevoie de asemenea haine? Un zâmbet mic îmi apare pe chip când văd teancul de pulovere pufoase din dulap. Poate nu era chiar atât de rău.

             - Ce picioare! exclamă Sam când mă întorc în living, chinuindu-mă să-mi îmbrac geaca albă. Mă simţeam ca un ursuleţ.