Indecent

Capitolul 3.

                                                              C A P I T O L U L  3.

                  Mă abţin să nu o înjur pe bruneta care trăgea de zece minute de mine şi îmi ascund din nou faţa sub pernă. Noaptea trecută , pentru mine, somnul a fost doar un vis neîndeplinit , iar acum aş da orice să pot rămâne toată ziua în pat. Blair îmi luă perna de pe faţă, aruncând-o undeva în spatele ei, apoi începu din nou să tragă de mine. În câteva minute am reuşit să fac contact cu podeaua, dar din nederifire fusese unul mai mult decât dureros.

              - Auzi, cred că mi-am rupt ceva , mormăi eu şi ridic capul.

              Blair se apleacă şi mă ridică, dar reuşeşte doar să cadă deasupra mea.

               - Dacă intră Joseph acum, o să creadă că îl înşeli.

               Ea începe să râdă, dar se opreşte brusc în momentul în care uşa se deschide.Credeam că o să îl văd pe Joseph intrând , dar părul brunet şi ochii albaştri oarecum nervoşi sigur nu îi aparţineau iubitului prietenei mele.

                - Încerc să lucrez , spuse pe un ton dur, iar Blair se ridică de pe mine şi îşi dădu ochii peste cap.

                 - Aproape că uitasem cât de morocănos eşti. Acum pleacă, nu vezi că e aproape dezbrăcată?

                Privirea lui căzu spre mine, mai exact spre corpul meu acoperit doar de un tricou care abia îmi acoperea fundul. Strâmb din nas şi mă ridic de pe podea, îndreptându-ma spre baie. Nu au decât să se certe fără mine. Pornesc apa , apoi îmi dau jos lenjeria şi tricoul,pe care le arunc în coşul pentru haine murdare.

               După aproximativ jumătate de oră părăsesc baia mai binedispusă şi deschid dulapul. Înainte să îmi aleg ţinuta mă gândesc la ce am de făcut astăzi şi brusc îmi amintesc de faptul că trebuie să trec pe la Ben, apoi pe la birou. Am un program tare monoton mereu. Probabil Blair are dreptate, exceptând ideea ei în privinţa bărbaţilor şi a sexului.

                Aleg o rochie mulată albastru închis, o pereche de pantofi negri, apoi îmi iau geanta şi cobor. Mă îndrept spre living, unde Blair stătea aşezată pe canapea, sorbind dintr-o ceaşcă de cafea. Mă poziţionez în faţa ei, atrăgându-i privirea.

             
                   - De ce nu eşti gata? o întreb serioasă, iar ea mă priveşte confuză.

                    - Gata pentru ce?

                  - Nu am maşină, Blair. Nu mă duc singură până la Ben. Plus că trebuie să luăm micul dejun.

               Oftă şi se ridică de pe canapea, făcându-şi drum spre camera ei. Mă aplec spre masă şi iau ceaşca de cafea, apoi mă aşez pe canapea şi schimb postul la TV . Nathan intră în living şi se trânteşte lângă mine, apoi îmi ia telecomanda din mână.

                      - Ce crezi că faci? întreb indignată, iar el îşi întoarce privirea spre mine.

                    - Casa mea, telecomanda mea.

           Pufnesc iritată şi mă ridic de pe canapea. Mă îndrept spre bucătărie şi pun ceaşca în chiuvetă, apoi trec pe lângă el şi îmi fac drum spre uşă. O aştept pe Blair lângă maşina ei, iar spre fericirea mea coboară destul de repede. Urc rapid în maşină, iar eaurcă la volan, dar nu porneşte.