Indecent

Capitolul 42

           Se bălăngănea plictisită pe scaunul de la birou, încercând să ignore râsetele ce proveneau din camera alăturată. Zgomotul nu-i făcea tocmai bine, dar nu putea comenta. Nici nu ştia dacă era din vina sarcinii sau din cauza faptului că acum ştia că era însărcinată. Ideea asta îi apărea zilnic în minte şi ştia că trebuia să-i spună lui Nathan.  Era dreptul lui să afle că va avea un copil. În acelaşi timp, simţea un gol în stomac de fiecare dată când punea mâna pe telefon. Îi era teamă de modul în care el va reacţiona.

           Poate i-ar fi fost mai uşor să-i spună atunci când erau faţă în faţă, dar Nathan nu ar fi avut de ce să vină până aici. Şi-ar fi dorit să facă ceea ce a făcut Dylan, dar şansele erau minime. Se întâlniseră acum o lună şi jumătate şi, cu toate astea, nu-şi vorbiseră absolut deloc. Cum ar fi fost să vorbească abia acum, după atâta timp? Ei cu siguranţă nu i-ar fi fost greu, îl păstrase alături de ea atâta timp, deşi nu era cel real.

            - Reyna!  Sună cineva la uşă! ţipă Sam din cealaltă cameră.

           Oftă şi îşi trase puloverul pe ea, apoi se îndreptă cu paşi mici spre uşă. O deschide şi priveşte în jur, dar nu vede pe absolut nimeni. Îşi coboară privirea spre buchetul de trandafiri, apoi îi ridică confuză. Cine i-ar fi dat ei flori? Se întoarce în apartament şi caută atent vreun bilet, dar nu găseşte absolut nimic. Poate nici măcar nu erau pentru ea, ci pentru Sam.

             - Cine era? întreabă Sam, apărând în living.

           Blonda ridică din umeri şi aşează buchetul de flori pe masă, menţinându-şi privirea asupra lui. Clar nu erau pentru ea.

            - Ai primit flori! exclamă roşcata şi aruncă o privire atentă asupra buchetului. De la cine sunt?

           - Habar n-am, comentează indiferentă şi pleacă înapoi în birou.

            Şi-ar fi dorit ca florile să fie de la o persoană anume, dar care erau şansele? Sam privi în urma ei, apoi se aşeză pe canapea. Mai era exact o zi până la Crăciun, dar nimeni nu făcea nicio minune pentru prietena ei. De fiecare dată când deschidea subiectul "Nathan şi Reyna" cu Dylan, acesta o ruga să nu se bage. Cum putea face una ca asta? Îi voia împreună cât mai repede, doar se iubeau.

             Se ridică şi plecă după Reyna. Îi aprinde lumina în birou căci nici asta nu fusese în stare să facă şi se aşeză pe unul dintre scaunele rotative.

           - Te simţi rău? se interesă ea. 

            Abia aştepta să treacă cele 7 luni şi jumătate pentru ca prietena ei să nască! Ar fi vrut şi ea un copil, dar nu ştia dacă era în stare să fie într-adevăr însărcinată. Dylan refuza să o mai atingă pentru a nu face rău copilului . Nici dacă ar fi vrut, nu avea cu cine.

            - Nu ştiu. Am o senzaţie stranie, dar nu mă simt rău.

           Nu o vedea tristă din cauza sarcinii şi se bucura enorm pentru asta. Oricât de deprimată ar fi fost de faptul că îi era teamă să-i spună lui Nathan, sarcina o făcea chiar fericită.

           - Nu l-ai sunat încă, nu?

            Aceasta neagă cu o mişcare a capului.

           - O să-i fac cadou de Crăciun o super veste. Ori face infarct direct, ori îi pleacă inima la plimbare.

          - Mai taci, comentează roşcata. Eu cred că o să se bucure. Are aproape 29 de ani, cred că e timpul să facă şi el un copil.