Indecent

Capitolul 39

              

              Deja privea neîncrezătoare în jur şi nu intrase în noul apartament decât de o oră. Era doar a doua oară când vizita New York-ul şi nu simţea nicidecum că ar fi ajuns acasă. În comparaţie cu Samantha care încă analiza fiecare colţişor al apartamentului imens, ea se aşezase tăcută pe canapea şi îşi întorcea rar privirea din zona ferestrei. Nu era obişnuită cu o vreme atât de rece ca a New York-ului în această perioadă, iar tot ce îşi adusese cu ea erau haine de vară şi poate câteva pulovere adunate de prin vacanţe.

                Nu dormise aproape deloc în ultimele 24 de ore, dar nu simţea că era obosită. Ar fi vrut să iasă şi să viziteze oraşul aşa cum trebuie. Nu oricând avea ocazia de a locui în New York pe o perioadă nedeterminată. Se putea întoarce acasă oricând.Mereu trebuia să apară ceva neaşteptat în viaţa ei.

               - Nu ţi se pare cam mare? întreabă Samantha, întorcându-se din lunga cercetare a locului.

              - Suntem două, Sam. O să-l ocupăm.

              - Şi are patru dormitoare, un living mai mare decât tot apartamentul meu, trei băi, o bucătărie pe care mi-e frică să o folosesc, un birou cât al tău de mare şi...

             - Mai taci, o întrerupe, rotindu-şi plictisită ochii. Nu eu l-am cumpărat.

              Roşcata ridică indiferentă din umeri şi se întoarce pe călcâie, intrând într-unul dintre dormitoare. Bagajele lor erau împrăştiate pe tot drumul dinspre uşă, până la intrarea în living.

             - Ăsta e al meu, să fie clar! ţipă, ivindu-şi capul prin deschizătura uşii.

            Se simţea ca în perioada facultăţii. Atunci nu avusese parte de prea multă distracţie, era deja ocupată în a performa pentru viitoarea sa carieră. Până la urmă, o pusese înaintea oricărui alt lucru şi îi fusese chiar bine. Dar acum, trebuia să se pună pe ea înaintea a orice altceva şi să se bucure pe cât posibil de cea mai friguroasă perioadă din viaţa ei. 

           Se ridică de pe canapea şi deschise uşa primului dormitor. Ceva tresăltă în ea atunci când văzu un dormitor în nuanţe calde de violet, acoperit aprope în totalitate cu jucării. Dormitorul nu era nicidecum pentru ea, ci pentru un eventual copil ce nu exista. Ori mama ei nu avea habar cum arătau dormitoarele, ori încercase să-şi bată joc de ea! Închise rapid uşa şi se îndreptă spre al doilea. Aceleaşi nuanţe de violet erau prezente, doar că de data asta predomina albul. Totul i se părea mult mai rece, dar sigur era un dormitor pe placul ei. 

           - Cred că ar trebui să strângem astea şi să mergem la cumpărături! Mor de foame! strigă spre Samantha când ieşi din dormitor.

              Roşcata stătea întinsă pe canapea, butonând plictisită telefonul. Avusese intenţia de a despacheta o cutie, dar abandonase totul pe podea, obosită. Blonda îşi roti enervată ochii şi începu să despacheteze singură ceea ce sigur îi aparţinea. Abandonase zeci de articole de decor în debara, păstrând doar ceea ce se încadra în peisaj sau ce avea o semnificaţie aparte. Nu avea habar ce căutau bibelourile bunicii ei într-o cutie separată pe care scrie îngroşat: "fragil" . Cu siguranţă era mâna mamei sale, nu se despărţise niciodată de acele obiecte ciudate.

            - Cu hainele alea o să-ţi îngheţe fundul şi în casă.

             Ştia şi fără să-i atragă nimeni atenţia. În Sydney nu avusese niciodată  nevoie de cea mai groasă geacă pe care o găsea sau de pulovere pufoase şi cizme îmblănite. O rochie îi era întotdeauna de ajuns la birou.