Indecent

Capitolul 7.

C A P I T O L U L 7.  

Primele cuvinte pe care le-am murmurat atunci când m-am trezit au fost "Vreau să dorm" , spuse pe un ton vehement. Blair s-a prefăcut pur şi simplu că nu mă aude şi m-a tras jos din pat, în câteva secunde aterizând pe podea într-o căzătură dureroasă.

- Ce Dumnezeu ai făcut noaptea trecută , Reyna? Arăţi ca şi când ai băut toată noaptea.

Da, m-am îmbătat cu gânduri noaptea trecută. Cu toate încercările mele de a alunga din minte faptul că Nathan aproape că mă sărutase de două ori seara trecută , nu am reuşit. Mintea mi-a fost împăienjenită de tot felul de gânduri şi de faptul că acum realizez că nu aş fi vrut să o facă. Ar fi fost jenant pentru mine, având în vedere că e fratele lui Blair.

- Doamne, ridică-te! ţipă din nou bruneta crizată din faţa mea, perturbând liniştea din cameră.

Strâmb din nas şi mă ridic de pe podea, îndreptându-mă spre baie. Am auzit uşa de la dormitorul meu deschizându-se, apoi închizându-se cu o bufnitură.

- Nebună , murmur eu în barba şi arunc o privire în olgindă. Cearcăne mi se întindeau sub ochi, iar părul care aseară stătea aşezat în bucle perfecte, acum e încâlcit, iar câteva şuviţe stau ridicate în sus. Oftez şi îmi trec mâna prin el, dar observ că nu prea am şanse să îl descâlcesc.

O oră mai târziu ies din baie cu părul blond prins într-o perfectă coadă de cal dreaptă şi cu un machiaj simplu care îmi ascundea oboseala. Îmbrac o pereche de pantaloni negri uşor mulaţi, o cămaşă albă , apoi îmi iau unul dintre sacourile mele negre pe care îl închei. Optez pentru o pereche de pantofi cu tocul destul de mic şi îmi iau geanta neagră care stătea pe canapea şi ies din dormitor.

Pe scări arunc o privire spre faţa casei, dar observ că maşina lui Blair nu mai era. Perfect, îmi spun eu ironic. Maşina mea e acasă la părinţii mei, iar eu nu am de gând să merg acolo să o iau. Nici nu-mi trece prin cap să fac asta, cum nu-mi trece prin cap să mai trec pe la firmă săptămâna asta. O să am grijă de ce am de făcut în rest şi o să încerc să mă relaxez.

Intru în bucătărie şi dau cu privirea de Dorothea care pregătea micul dejun, apoi de Nathan care fuma, în timp ce avea privirea aţintită spre ecranul laptop-ului. Mi-am întors rapid privirea de la el şi m-am aşezat pe scaun.

- Bună dimineaţa , spun eu clar şi văd cum îşi ridică privirea.

- Bună dimineaţa , murmură sec, apoi îşi coboară din nou privirea.

După cum mă aşteptam, se pare că e hotărât să mă ignore ca până acum. Probabil aseară a avut doar o scăpare care nu se va mai repeta. Dacă are de gând să mă trateze cu tăcere, eu sunt complet de acord. Nu-mi pasă. Zâmbesc prefăcut şi îmi îndrept privirea spre Dorothea.

- Îmi poţi face şi mie o cafea, te rog? o întreb.

- Sigur, domnişoară.

Mă strâmb când aud tonul formal cu care mi se adresează. E cu mult mai în vârstă decât mine.

- Spune-mi Reyna. Nu-mi place cum sună domnişoară.