Indecent

Capitolul 2.

                                                             C A P I T O L U L   2 

                       Dimineață mă trezesc la fel de obosită ca în seara precedentă. Va dura ceva timp până voi reuși să mă obișnuiesc cu noul pat și cu faptul că nu locuiesc singură. Cel puțin în astea trei săptămâni. Mă dau jos din pat, iar înainte să mă duc să fac un duș, aranjez dormitorul aflat într-o perfectă dezordine. Mai am de despachetat lucruri, în special haine , pe care nu prea știu unde o să le pun. Deși dulapul e imens, nu prea cred că vor încăpea toate.

                      Aproximativ o jumătate de oră mai târziu ies din baie și mă îndrept spre dulap. Nu mi-am verificat programul pe ziua de azi, dar mai mult ca sigur am lucruri de făcut.  Nu există zi complet liberă pentru mine. Și chiar dacă ar exista, tot găsesc lucruri de făcut mereu. Optez pentru o rochie albastru închis cu buline albe, o pereche de platforme albe și un machiaj simplu. Momentan nici nu mă gândesc să ies din casă, cel puțin până când mă trezesc de-a binelea.

                    Mă asigur că dormitorul e ordonat, după care ies și mă îndrept spre living. Se pare că Blair s-a trezit, deoarece o aud vorbind  încă de la baza scărilor. Intru în bucătărie, unde o găsesc cu o cană de cafea în mână și vorbind la telefon. Nu sunt atentă la ce vorbește, dar îmi dau seama că cel de la capătul firului este ori iubitul ei, ori fratele. După modul în care reproșează ceva, presupun că Nathan e cel cu care discută.

                 - Ok, am înțeles. Mai vorbim , spune ea, apoi trântește telefonul pe masă.

                 - Nathan?

           Aprobă cu o mișcare a capului și bea din ceașca de cafea.

                  - Deci?

                  - Nu m-am putut abține și l-am sunat. A spus că nu m-a contactat pentru că are multă treabă și că vom vorbi imediat ce termină cu hotelurile.

                  - Ți-am spus eu , zic zâmbind.

             Strâmbă din nas și își îndreaptă privirea spre fereastră. Îmi dau ochii peste cap și beau din cafeaua mult prea dulce pentru gustul meu. Mă așez pe unul dintre scaune și brusc îmi dau seama că am uitat de mașina mea. Nici măcar nu l-am sunat pe Ben, deși cred că ar fi mai bine să  trec eu pe acolo. 

                   - Pot să-ți împrumut mașina o oră? o întreb pe Blair.

                   - Nu mergem la cumpărături?

                  - Ba da, dar trebuie să trec pe la service să vorbesc cu Ben.

                  - Putem să trecem pe acolo, plus că nu l-am mai văzut de ceva timp pe Ben.

             Mă conformez și mă uit la ceas. Este încă devreme, așa că urc în dormitor și îmi iau laptop-ul. Îl deschid și îmi verific programul pe întreaga săptămână. Oftez nervoasă când observ că tata mi-a anulat procesul de mâine și nu îmi dau seama din ce motiv. Și așa trebuie să trec astăzi pe acolo, voi avea timp să vorbesc cu el.

                                                              * * *

             - Eu una vreau acasă. Sunt extenuată! mă plâng eu, în timp ce urc în mașina lui Blair. Aceasta chicotește lângă mine și pornește mașina.