Indecent

Capitolul 26

             Nathan Atwell. 

                - Ce e asta, Nathan? tună Blair, trântind cu putere uşa biroului.

               Îmi ridic confuz privirea, dar nu apuc să o privesc pentru că îmi trânteşte o revistă sau, probabil, un ziar exact în faţă. Ce naiba a apucat-o şi pe ea? În ultima săptămână a fost o ciudată cu acte în regulă. Ţin să cred că mutatul cu Jose nu a fost o idee prea briliantă.

            - Ce-ai păţit? o întreb confuz, trântind ziarul pe birou.

            - Prima pagină, mârâie ea.

                 Părea atât de nervoasă încât ar fi sărit în următoarea clipă la gâtul meu cu intenţia de a mă ucide. Mă asigur că e încă acolo şi îmi cobor privirea, apoi privesc încruntat cele două poze. Aia e Sarah? Sigur că ea este, doar nu am fost obligat să ies cu nimeni altcineva ieri după-amiază. Îmi reţin impulsul de a mă plesni singur şi oftez.

                O cunoşteam de o săptămână pe şatenă şi o văzusem în aproape fiecare zi din toate cele şapte. Tata se asigurase personal că o trimite aici pentru a-mi oferi ajutor, apoi că vom lua toţi cina în fiecare seară. Zâmbetul ăla calm, dar în acelaşi timp fericit, mi se întipărise în minte şi simţeam că înnebunesc. Nu voiam nimic cu Sarah, cu toate că tata bătea apropouri de faţă cu ea. Nu părea să o deranjeze, dar Blair era la un pas de a face o criză de nervi de fiecare dată când o vedea pe femeia ce nu depăşea un metru şaizeci.

            - O înşeli pe Reyna cu asta? mă întreabă dezgustată. 

            - În primul rând, nu sunt sigur că eu şi Reyna mai suntem împreună. În al doilea rând, tata mi-a băgat-o pe gât pe asta şi nu pot scăpa de ea.

             Un mic zâmbet îi apare pe chip şi îmi dau seama că asta nu aduce nimic bun. Se aşează pe scaun, luând o poziţie formală, demnă de o femeie de afaceri ce presupun că era.

             - Eşti un prost, spune cu acelaşi zâmbet pe buze. Tata încerca doar să te scoată din starea în care intrasei, atâta tot. Ţi-a pus-o pe cap pe Sarah în scopul de a te face să pleci mai repede după Reyna.

             - Poftim? 

                Se pare că în sfârşit am aflat motivul pentru care Richard Atwell se transformase într-un nebun obsedat. Cu toate astea, să plec după Reyna? Nu pot să o fac, nici măcar nu sunt sigur dacă ea mai vrea ceva cu mine sau nu.  Sunt sigur că eu o vreau înapoi, o iubesc, dar în acelaşi timp mi-e teamă că ea ar putea să nu simtă acelaşi lucru. Dacă ar fi făcut-o, de ce mi-ar fi cerut pauza aia? De ce ar fi plecat atât de departe de mine?

           - Cum ai auzit. Şi mai este ceva. Reyna se întoarce peste două zile, spune fericită.

          - Nu trebuia să stea o lună?

           - Ba da, dar a decis că vrea să se întoarcă acasă. A spus că nu mai are nevoie de nicio pauză.

                Asta era o altă schimbare de situaţie mult prea bruscă. Nu-mi imaginam că aş putea să o revăd atât de curând, iar asta mă face... fericit? Da, ideea că totul ar putea reveni la normal mă face chiar fericit.

            - Partea prostă e că Sarah nu ştie nimic de toate astea, continuă apoi.

           - Adică o să-mi stea pe cap de acum înainte? întreb, revoltat de faptul că s-ar putea să nu scap prea curând de şatenă.