Indecent

Capitolul 29

Reyna Maxwood.

               Ce poate fi mai frumos decât să te trezeşi dimineaţa alături de persoana iubită? Desigur, să realizezi că nu ai cu ce să te îmbraci şi că singura piesă vestimentară intactă e costumul de baie. Acum aştept în linişte, învelită până în gât, sosirea lui Nathan. Speram doar să nu-mi aducă ceva care să mă acopere din cap până în picioare. După modul în care s-a comportat aseară, l-aş crede în stare.

             Încă nu pot să cred cât de perfectă mi-a devenit viaţa de când m-am întors. Am alungat acele temeri, am alungat şi unele gânduri în legătură cu Sarah din minte şi mi-am permis să fiu pe deplin fericită. Nu ştiu dacă merit într-adevăr asta, dar nu pot să nu mă bucur că am iubirea lui. Până la urmă, asta e tot ce îmi doresc pentru moment.

            După aproape jumătate de oră în care am analizat atent fiecare bucăţică din pereţii dormitorului, Nathan s-a hotărât în sfârşit să apară. Îi iau punga de cumpărături din mână şi, cu speranţa că e ceva cât de cât potrivit, încep să scot hainele. Topul portocaliu îmi atrage imediat atenţia printre mulţimea de lucruri negre şi îl ridic, privind confuză.

         - Nathan, nu ştiu cum să îţi spun, dar am douăzeci şi şase de ani, sunt de profesie avocat şi într-o situaţie complicată cu postul de director general al...

          - Şi? mă întrerupe amuzat şi se îndreaptă spre baie.

             Rămân singură în dormitor, privind spre uşa de la baie. Oftez şi continui să scot restul lucrurilor: lenjerie intimă şi sutien negre, o pereche de blugi scurţi negri cu talia înaltă, puţin cam tăiaţi, o pereche de botine tot negre şi o geantă la fel de neagră precum restul lucrurilor enumerate până acum. E clar, Nathan a înnebunit de tot. Cu o seară în urmă era extrem de gelos, iar acum îmi aduce nişte haine pe care, probabil, le-aş fi purtat dacă aş fi avut şaptesprezece ani, nicidecum douăzeci şi şase.

             Evident, nu port întotdeauna rochii şi ţinute elegante, dar nu îmi permit să ies pe stradă îmbrăcată astfel, mai ales după ce mi-am petrecut o noapte întreagă într-un hotel împreună cu Nathan. Douăzeci de minute mai târziu, Nathan iese de la duş, găsindu-mă în aceeaşi poziţie.

             - Vei arăta cu cel puţin şapte ani mai tânără, care e problema?

            - Problema e că nu voi putea ieşi aşa pe stradă, comentez eu şi ridic blugii scurţi.

            - Nu tu trebuie să îţi faci griji. Lumea va crede că sunt un pedofil, spune şi începe să râdă.

          Mă încrunt, apoi iau geanta şi o arunc după el. Iese din dormitor, lăsându-mă din nou singură şi se întoarce în câteva momente cu o altă sacoşă. Zâmbeşte nevinovat, scoţând o rochie nude, mulată, până aproape de genunchi.

           - Meriţi bătut pentru asta, comentez eu şi îi iau rochia din mână.

         Îi fac semn să iasă, apoi încep să mă îmbrac. Nu pot nega faptul că Nathan chiar are gusturi bune, botinele şi geanta se potrivesc perfect cu rochia. Iau de pe canapea geanta cu care venisem aseară şi pe care mi-o lăsasem neintenţionat la piscină, apoi scot portfardul din ea şi mă îndrept spre baie.

          În mai puţin de zece minute sunt gata, aşa că mă îndrept spre living.

            - Mergem? întreabă Nathan, analizându-mă din cap până în picioare.