Indecent

Capitolul 14

              Reyna Maxwood. 

                           Înaltă, roșcată și la fel de frumoasă ca acum doi ani, Sam stătea în fața mea, etalând același zâmbet perfect. Nu apuc să mai rostesc nimic, pentru că îmi sare la propriu în brațe, începând să râdă. Îmi lipsise enorm, la fel cum îmi lipsise și mătușa mea, Helen, dar pe care nu o vedeam aici, în salon. 

           - Cum te simți, tată? îl întreb pe bărbatul care zâmbea spre noi, lăsând pe mai târziu discuția pe care voiam să o port cu Samantha.

          - Mult mai bine.

                         Îmi rotesc privirea și o observ pe mama stând într-un colț al salonului, privind spre noi, alături de ea fiind Lorette. Starea tatălui meu e cu mult mai bună față de ieri și nu pot decât să mă bucur și să sper că nu se va repeta iar. Am nevoie de el lângă mine. Îmi întorc privirea spre Nathan care privea absent spre noi din cadrul ușii, fără să spună nimic. Cred că și lui ar trebui să-i fiu recunoscătoare pentru că a stat alături de mine.

                     Acțiunile sale mă puneau serios pe gânduri. Era unul dintre acei bărbați care se comportau frumos cu o femeie doar pentru a o aduce în patul său? Nu ştiam ce impresie să îmi fac în acest moment despre Nathan. În ciuda faptului că relația noastră a început cu stângul, acum pare a fi un adevărat gentleman. Nu ştiu  dacă să mă îngrijorez sau  să mă bucur, dar nu pot să nu îi fiu recunoscătoare pentru modul exemplar în care s-a comportat din momentul în care a venit la spital. 

                Îl privesc iar şi primesc din partea lui un zâmbet năucitor. Ce Dumnezeu se întâmplă cu mintea mea? E normal să fiu atrasă de Nathan, fizicul său fiind unul pe care orice bărbat şi l-ar dori, dar îmi e teamă ca asta să nu meargă mai departe. Nu aş putea accepta ceva mai mult decât o atracție fizică iremediabilă care îmi dă gândurile peste cap. Nathan nu pare genul de bărbat care să aibă o relație bazată pe iubire, cum nu pare nici genul de bărbat dedicat unei singure femei.

            Două ore mai târziu eram în mașina lui Nathan, venind de la aeroport. Se pare că părinții mei, împreună cu Helen și actualul ei soț, au plecat în vacanța promisă de mult timp. Îi simt mâna peste a mea și zâmbesc, fără să îmi întorc privirea. Era normal să mă simt fericită în prezența lui, când, până la urmă, nu doream o relație cu el? 

              - Când te muți? întreabă el și pot sesiza părerea de rău din vocea sa.

        La început părea că nu mă vrea în casa lui, dar desigur, lucrurile s-au schimbat destul de mult pentru amândoi. Cine ar fi crezut că în trei săptămâni s-ar putea schimba ceva în viața mea monotonă? Eu sigur nu aș fi crezut.

              - Peste două zile, spun încet și îmi întorc privirea spre el.

        Ce femeie nu ar fi atrasă de cineva ca el? Are numeroase motive pentru care să fie arogant.

             - Du-mă la companie.

            - Încă mai ai treabă?

       Se încruntă, dar cu toate astea porneşte spre locul indicat.

             - Nu va dura mult. Trebuie să iau un dosar.

        Aprobă cu o mişcare a capului şi se relaxează. Încerc să nu par surprinsă de faptul că urcă cu mine, pentru că, într-un fel, mă aşteptam să o facă. Îmi păstrez un zâmbet politicos pe chip, în timp ce mă îndrept cu paşi mărunți spre uşile impunătoare, dincolo de care se afla noul meu birou. Îi fac semn să se aşeze pe canapea, în timp ce încep să caut prin laptop ceea ce am nevoie. Urma să semnez un nou contract cu o companie din Rusia, astfel trebuia să revăd clauzele acestuia. Nu mă implicasem atât de mult de-a lungul timpului, dar ştiam ce am de făcut. După spusele tatălui meu, sunt cea mai potrivită persoană pentru a prelua o afacere atât de mare. Mă consider într-adevăr o persoană competentă.