ONE BOY-Thousand feelings

Capitolul 4

  Plângea? Normal că o făcea. După ce nemernicul acela o făcuse o "fac orice pentru bani" era şi normal să se simtă prost. Îl ura. Îl ura cu toată puterea. Voia să plece în secunda doi din casă asta,fără oferta cu maşină,dar nu voia să piardă. Kimberley Torres nu pierde,îşi repetă ea în minte.
Urcă repede treptele cu viteză sperând ca nimeni să nu iI vadă lacrimile care îi curgeau din ochi. Dar nu avu norocul acesta pentru că se ciocni cu domnul King. Îşi ridică privirea speriată,pierzându-se în ochii albaştrii ai lui Will şi sperand cu disperare ca acestuia să nu-i pese de starea pe care putea observa că o are. 

-Kim,eşti bine?

-Da,puţin obosită. 

-Vino la mine în birou,te rog.

Nu putea fi mai rău. Acum trebuia să şi discute despre asta? Kim era o femeie puternică,care dacă plângea o făcea doar când nimeni nu o vedea, şi mai ales nu-I plăcea să vorbească despre asta. Nu prea întâlnea persoană căreia să-I pese dacă ea este bine sau nu, dar îşi imagina cum era.
Biroul domnului King era puţin mai mare decat camera ei. Tablouri vechi pe pereţi,un birou poziţionat în centru,multe rafturi cu,cărţi şi dosare . Pentru o secundă prin mintea lui Kim trecu întrebarea "Ce fel de cărţi citiţi?",dar se răzgândi imediat şi işi ştearsă lacrimile.

-Kim,ce se petrece? De ce plângi?

-Nu ma simt prea bine,mintea ea.

Will se uită la ea confuză,iar această adauda "Sunt foarte sensibilă."   

-Bun,cred că acum e momentul în care mă prefac că te cred şi sunt prost şi nu-mi dau seama că Aiden a făcut ceva. Kim marii ochii şi privii în jos. Will era tatăl lui Aiden,şi era destul de evident să-şi dea seama ce fel de copil are. Will la fel că şi soţia lui, o vedeau o mică slăbiciune pe Kim,pentru naivitatea şi inocenţa ei.

-Domnule,va asigur că .. Aiden nu mi-a făcut nimic.

-Şi eu mă prefac din nou că te cred,dar fiind prima noastră conversaţie mă gândesc să nu începem cu minciuni foarte clare,spune acesta şi îi face cu ochiul.

Nici nu îşi dăduse seama,dar era adevărat:era prima lor conversaţie. E aici de două zile,dar a vorbim cu Will doar din priviri.

-Uite,dragă mea, ştiu că fiul meu este o adevărată pacoste. De ani buni căutăm ceva sau pe cineva care să-l facă să-şi revină la realitate şi să realizeze că ceea ce face nu este deloc bine. A încercat mama lui,dar nu a reuşit..

-Ce ziceţi de Emma? Îl întrerupe fata

-Emma...Emma,nu este nimic pentru el. Emma este doar o "iubire " temporară a lui Aiden,mă rog nu o pot numi chiar iubire..Eu nu ma bag intre ei. Aiden poate face ce vrea pe plan "sentimental", nu mi-ar sta in fire, cum nici la Matt, de asemenea, nu ma implic in relatiile lor, fie ele destul de stupide. 

-Ce vreţi să spuneţi? Punea multe întrebări la care nici ea nu le vedea rostul,dar era foarte curioasă de răspuns.

-Kim,Aiden nu cunoaşte sentimenul de iubire. Nici măcar nu ştim dacă îl poartă pentru noi,de fratele lui nici măcar nu mai spun. Nu a fost niciodată îndrăgostit şi nu ştie cu ce se mănâncă dragostea. A văzut doar partea cea bună în "iubire" ,dacă înţelegi la ce mă refer. Kim da din cap afirmativ dându-şi seama imediat la ce făcea referire.

-Ceea ce vreau să spun,Kimberley,este că nu trebuie să pui la suflet ceea ce el spune pentru că nu realizează. Nu pot spune că este o persoană rea,dar nici Dumnezeu pe Pământ nu este. Doar te rog,nu-i răspunde la provocări,pentru binele tău. Şi că tot vorbim de asta,ce ţi-a făcut de fapt?
Putea să-i spună că Aiden i-a oferit o maşină scumpă la schimbul dispariţiei sale din această casă,dar inima ei spunea că nu e bine să o facă. Ea nu era aşa. Nu voia răzbunare,decât dacă şi-o făcea cu proprile sale mâini asupra persoanei respective.

-Nimic,doar că nu Îi place prezenţa mea aici.

După ce şi-a făcut treaba,adică,a curăţat bucătărie şi camera lui Nelly,a spălat geamurile din sufragerie şi a udat florile,Kim se prăbuşi în pat franta. Muncise mult mai mult înviaţă ei,dar pusase mai multă ambiţie şi efort aici pentru ca ceilalţi să nu creadă că nu-şi face treaba,ca lumea.
Scoase o carte din dulapul ei şi se întinse pentru a-şi începe lectură. Uşa se izbi de perete şi privirea lui Aiden o făcut pe Kimberley să tresară şi să-şi dea ochii peste cap.

-Tu nu baţi la uşa? Întreabă ea ridicându-se

-Bat. Dar asta,asta e casă mea.

Se aproprie de ea,băgând mâna în buzunar şi scoţând lantisoul fetei. Kim puse mâna la gât din instinct observându-I lipsa.

-De unde ai asta?

-Era în bucătărie,am călcat pe el din greşeală,dar nu a păţit nimic. Care e faza cu el? Spune el nepăsător şi se trânteşte pe o canapea din camera.

-Era al mamei mele.

-Era? Şopteşte el şi rade. De ce nu mai e? face o mică ezitare privind în jos...-Ah,îmi pare rău!

"Nu mă aşteptăm la altceva din partea ta" spune ea în gând.
Aiden se duse spre uşa,dorind să plece,până când Kim scoase un "Stai" şi el se întoarse automat cu o faţă întrebătoare.

-De ce eşti aşa de rece? Nu cu mine,cu tine. Sufletul tău..e rece,de ce nu vrei să ţi-l deschizi?

Aiden privi spre ea neavând nicio reacţie. Ceea ce femeia asta spusase era complet adevărat. Îşi formase un zid de pietre în jurul inimii sale pe care nu dorea să le mai spargăvreodată. Era uimit. Era uimit încă o dată de Kim şi de inteligenţa ei.

-Pentru că nu vreau să sufăr. Nu vreau să ştiu din nou ce e aia durere. Nu vrea să mă mai doară. Nu vreau să mai simt din nou acel sentiment.

-Iubirea e de vină? Mai adaugă ea.

-Mereu. Iubirea mereu aduce suferinţă fie că vrei sau nu. Până una altă asta e iubirea: eşti fericit alături de cineva şi după ajungi să plângi şi să suferi după persoana respectivă.

-Nu crezi în iubire eternă? Nu crezi că ai putea iubii pe cineva până la nesfârşit?

-Pardon! Abia acum Kim observă că uşa era deschisă şi Emma îşi făcu apariţia cu veşnicul "zâmbet fals".-Sper că nu deranjez menajera care vorbeşte cu iubitul meu,sau o fac? Spune eaprivind spre Kim.

Scorpia.Scorpia.Scorpiaaaaaaaaaa,ţipă Kim în mintea sa.
Aiden se uită la mine apoi o apucă pe Emma de şolduri.

-Niciodată nu ne-ai deranja,spune el şi o sărută. În plus,am venit doar să-I spun că ..mama e mulţumită de treaba sa.

-Nu putea să-I spună personal? Spune Emma făcând ochii mari.

-Îi este puţin rău,minte Aiden şi iese din cameră cu tot cu ciufulita lui.
Nu îi venea să creadă cum tocmai acesta minţise în faţa iubitei sale.De ce o făcuse? De ce pusase atâtea întrebări prosteşti? De ce îi raspunsase la ele cu o aşa lejeritate? De ce? De ce nu s-a comportant că un măgar?
-De ce cred că pot să scot binele din el,într-un final? Spune ea cu voce tare.