Capitolul 4-Partea a III-a

2K 90 13
                                    


Am cerut o zi. Sunt conștient că această zi poate însemna o ora, poate două sau chiar zece minute. Oricât ar dura, știu că timpul trece pe lângă mine când sunt cu ea. De aceea cerusem o eternitate.

Dar în același timp sunt conștient că o iubesc și pentru că o iubesc o să o pun să aleagă. Nu dintre mine și Jason. Știu că aș pierde așa. Dacă ea va vrea să vorbească cu mine, o să vorbim, dacă nu...

Nu știu ce e de făcut, dar am învățat în tot acest timp că iubirea înseamnă în primul rând libertate. Dacă ea vrea să fie fericită în brațele altui bărbat, cine sunt eu ca să îi stau în cale? Sunt o bucată din trecutul ei. O parte pe care nici măcar nu o poate privi cu dor sau cu amărăciune. Nu o poate privi deloc, pentru că dacă se uită în spate...nu vede nimic.

Eu ce văd când mă uit în spate? Văd tot ceea ce aș vrea să văd și în față. Și acum. Și pentru tot restul vieții.

Chiar purtasem o discuție cu mama mea zilele trecute. Cine ar fi crezut că Aiden King va sta la picioarele unei femei? Cine ar fi crezut că o femeie ar putea fi motivul bătăii inimii mele? Cine ar fi crezut că m-aș putea îndrăgosti? Și mai mult decât atât, cine ar fi crezut că din iubirea nelimitată pe care i-o port sunt gata să renunț la ea pentru propria sa fericire?

Dacă acum câțiva ani cineva mi-ar fi spus că o să știu ce e iubirea aș fi ras și chiar l-aș fi contrazis.

Oamenii se schimbă. Eu am făcut-o.

Mă mai gândesc și la vorbele lui Jason.

"-Ai fost închis ani în care, fii sincer, ai regretat că ai cunoscut-o! Dacă nu era ea, tu nu ai fi ajuns acolo, recunoaște, te-ai gândit la asta măcar o singură dată. "

M-am gândit. Nu am putut recunoaste acest lucru, dar am făcut-o. La ce m-aș fi putut gândi în tot acel timp? Am derulat momentul în care am întâlnit-o și momentul în care o văzusem pentru ultima dată de atât de multe ori. Trebuia să existe și o viziune negativă. Mi-am închipuit viața fără ea. Este adevărat. Dacă nu ar fi fost ea, eu nu aș fi fost atunci acolo, dar unde aș fi fost? Aș fi fost probabil într-un hotel cu alte o mie de fete pe care le-aș uita imediat ziua următoare.

"A acceptat. I-am spus că vrei să lămureșți cu ea anumite legături din trecut. Bineînțeles că a fost curioasă. Nu uită, dacă spui ceva greșit de mine sau de voi, o voi duce într-un loc și nu o vei mai vedea niciodată. Pe mine mă va ierta, dar tu nu o să te poți ierta niciodată pentru acele posibile secunde în care ai scos bazaconii pe gură. Înțelegerea e înțelegere. Scrisorile le vei primi prin poștă. O zi frumoasă și tăcută!" –Jason

Mesajul lui ironic și plin de ură mă face să arunc telefonul nervos pe canapea.

Cum s-a putut îndrăgosti de acest bărbat?

-Aiden, unde te duci? Fratele meu Matt mă privește cu atenție văzând că eram în starea aceea de reverie și gândurile dăduseră buzna peste mine.

-Am treaba. Nu te privește! Spun sec și ies pe ușă din camera mea.

-Te duci la ea?

-Mă duc unde vreau. La revedere!

Urc în mașină și o pornesc încet, puțin emoționat, deoarece locul unde mă duc acum este "acasă".

Aștept în parcul unde trebuia să ne vedem deja de 15 minute. Ceva îmi spune că nu o să vină. Îmi trec prin gând tot felul de scenarii cum că Jason deja a luat-o departe de aici și totul a fost o farsă pentru a mă ține ocupat.

Gânduri rele, negative pun stăpânirea peste mine până când...apare. Se uită la mine timid, îmbrăcâtă într-o pereche de blugi albi, cu un palton și o eșarfă la gât. Arată ca un înger. Atât de frumoasă!

ONE BOY-Thousand feelingsWhere stories live. Discover now