ONE BOY-Thousand feelings

Capitolul 6

  Nu puteam să stau potolită. Nu puteam să nu fiu stresată. Mă învârteam din stânga în drapta în camera mea,mă rog, camera din locul unde lucrez,şi în minte îmi veneau vorbele lui Aiden. "Semeni mult cu tatăl tău!"
Inima era gata să-mi sară din piept şi nici nu ştiu ce simţeam mai exact. Simţeam emoţie şi nesiguranţă. Nesiguranţa era dată de Aiden şi de faptul că poate să scoata şistrâmbe pe gură aia,dar şi emoţii pentru că în mine ardea de 20 de ani acea flacăra numită" speranţa" .
Dar oare Nelly şi Will nu au observat că acei oameni au firma pe numele "Torres?" Adică dacă Aiden ştie asta,bănuiesc că ei ar trebui să ştie mai bine. Mă gândeam laasta până să-mi dau seama de prescurtarea pe care Aiden a folosit-o la un moment dat "T." 

-Nelly a zis să vii jos. Avem musafiri. Văd că deja te-ai plictisit de serviciu,vocea lui Emma mai lipsea acum. 

Dau din cap şi merg spre uşa,iar ea pune mâna blocându-mi trecerea.
-Ce dracu mai vrei? Spun în cele din urmă 

-Oh,am învăţat şi cuvinte vulgare,vai, vrei să-ţi faci singură ieşirea? Rade ea 

-Nu,dar vreau să fac eu o intrare: intrarea pumnului meu în gura ta. 

Cască gura ofensată şi, bineînţeles,doborâtă lăsându-mă să trec.
Cobor scările uşor şi o văd pe Nelly cum se învârte panicată prin toată casă. În orice caz,în seară asta trebuie să fie o întâlnire. Dacă o să vină cine a spus Aiden căva veni atunci... 

-Kim,dragă mea,du-te la Aiden urgent şi spune-I să coboare! 

Dau din cap afirmativ fugind spre camera lui Aiden.
Când întru acolo îl văd întins pe pat,relaxat,fără nicio grijă. Camera lui era mult mai mare şi mai luxoasă ca a mea,bineînţeles, şi se vedea clar că aici dormea şi o femeie. Lucruri şi haine femeieşti aruncate pe jos şi pot să jur că am văzut şi câteva sutiene. 

-Mama ta spune să te duci urgent la ea,spun rapid
Dă ochii peste cap şi se ridică. Îşi ia pe el un sacou negru şi când mă vede că vreau să plec mă trage de mâna înapoi. 

-Ştii cine urmează să vină aici,nu? Te simţi pregătită? 

-Nu. 

-Atunci cum te simţi? 

-Groaznic. 

-De ce? 

-Pentru că m-am îndrăgostit. 

-De cine? 

-De cine nu trebuia. 

Ochii lui îi fixează pe ai mei şi simt cum leşin acolo. Ce dracu am în cap? Ce dracu am spus?Tocmai i-am spus că-l iubesc. Sper să nu se prindă că el e acel "de cine nu trebuia" .
Dar cu toate astea...cum pot să mă îndrăgostesc de cineva care îmi face atât de mult rău pe zi ce trece?
Pot şi o fac. Mă îndrăgostesc. De Aiden. Matt care este aşa de drăguţ cu mine şi mă place,din ce mi-a zis şi arătat,dar eu nu. Kimberley Torres vrea să sufere,de parcă nu a suferit destul. 

-Poftim? Spune el într-un final
Ochii îmi coboară la pământ şi mă gândesc ce minciună pot bagă că să ies din propria groapă. 

-Nu aveţi de gând să coborâti la musafiri? Kim? Will ne priveşte pe amândoi şi pun pariu că, crede că eu şi Aiden ne certăm din nou. 

-Asta facem,spune el tatălui sau.

Stăteam pe canapea lângă Matt şi Emma şi îl priveam pe Aiden şi Doamne..ce sexy e .
KIM! NU!
Eram foarte încordată până să o aud pe doamna King cum spune "Bine aţi venit" !
Privirea lui Aiden mă face să vărs o lacrimă,iar el vine spre mine punându-mi mâna pe umăr în semn de "totul va fi bine" . Emma se uită la el ,mirată,iar Matt,norocul meu, că se uită în altă direcţie.
Încep să cred că tot ce mi-a spus Aiden este adevărat şi că familia mea chiar există.
Îi aud pe cele două persoane cum sunt invitate de Will în sufragerie,şi nu ştiu dacă ar fi bine să mă duc sau nu. 

-Kim,vino repede,draga mea. Vocea lui Nelly care mă strigă ACOLO mă face să-mi opresc respiraţia şi să mă rog că totul va fi bine. Nici nu ştiu dacă vreau asta. Nu ştiu dacă să mă bucur că ei ar putea fi. Şi dacă ar fi? Oare m-ar lua din nou şi am fi acea familia fericită? Dacă nu m-au vrut atunci...de ce ar face-o acum? 

Lacrimi încep să-mi curgă din ochi când îi văd pe ei...
Femeia cu părul de aceeaşi culoare ca şi a mea, cu un zâmbet mare pe faţă, ochii căprui,îmbrăcată într-o rochie lungă,frumoasă cu nişte pantofi asortaţi. Apoi,mă uit şi labărbatul care o ţine de mâna: un bărbat masiv, înalt cu părul negru şi ochii albaştri, exact ca ai mei. Chiar seamănă cu mine... 

-Voi...spun fără să vreau şi izbucnesc într-un plâns. Aiden vine imediat în spatele meu şi mă strânge în braţe. Nelly se ridică şi ea speriată,venind spre mine şi întrebându-mă ce s-a întâmplat,dar eu ignor întrebarea şi îmi văd de plâns. 

Într-un final ies din strânsoarea lui Aiden şi mă duc în faţă....în faţă părinţilor mei care m-au abandonat.
-Cum aţi putut? Nu aveţi inima,nu-I aşa? Unde va este inima? 

Will intervine şi el făcându-I semn lui Nelly să mă scoată afară de aici.
-Ce se întâmplă cu ţine fetiţo? Mama,adică femeia aceea spune aceste cuvinte...Acea voce,cândva îmi spunea că mă iubeşte şi că totul o să fie bine,da.. 

Lănţişorul îmi iese din bluza şi mă trântesc la pamanat,în genunchi,continuând să plâng din ce în ce mai rău. 

Femeia se ridică şi ea imediat venind spre mine luându-mi lănţişorul între palme. 

-Victoria?