Ceea ce am vazut zilele trecute a fost pe de parte cel mai satisfacator lucru. Nu stiu exact cum ar trebui sa ma simt, dar nu cred ca ar trebui sa ma simt rau in niciun caz. Eram in parc, in jurul orei cinci, pierduta in ganduri pana cand o privire cunoscuta mi-a atras atentia. Un barbat care saruta o femeie cu atata pasiune de care simteam ca nu avusasem niciodata parte. Cel mai important lucru este faptul ca femeia aceea era chiar Jesy. Iubita lui Aiden cu un alt barbat.
Un lucru umilitor si josnic este faptul ca Aiden putea jura iubirea lui Jesy pentru el si in stele. Puteam sa o fac. Puteam sa ii spun si sa stric tot, dar nu.
Nu o sa mai fac nimic aici. Nici in relatia lor, nici pentru mine si pentru capatarea amintirilor, pentru nimic, pentru ca plec. Ma intorc in New York la familia mea, in locul in care trebuia sa incep de la zero acum ceva timp.
De cele mai multe ori ni se ofera sansa la o viata noua, ni se deschid drumuri noi, noi orizonturi. Dar suntem obisnuiti cu ce avem sau cu ce am avut si nu simtim nevoia unei schimbari, ca mai apoi, sa realizam ca schimbarea este exact ceea ce avem nevoie.
Ultimul bagaj pe care am sa mi-l mai fac este chiar acesta. Drumul spre New York este ultimul drum pe care o sa-l mai parcurg mutandu-ma. Nu mai vreau sa fug. Nu vreau sa fug de trecut, nici de probleme, dar de el da. Trebuie sa fug iar din cauza lui. Doar ca, acum, nu mai alerg spre el, ci in directia opusa.
Am venit aici ca sa fiu din nou eu, dar am ajuns la concluzia ca mai mult m-am pierdut pe mine cea care am fost. Nu mai pot continua asa. Il iubesc. Cu sau fara amintirile alaturi de el, cred ca am fost blestemata sa il iubesc orice ar fi. Ce pot face? M-am supus blestemului, dar el nu a facut la fel.
M-am urcat in taxi, anuntandu-mi doar prietena de la restaurantul Crystal in legatura cu plecarea mea. M-a imbratisat si mi-a urat bafta. Chiar am nevoie de un "bafta" in jocul acesta murdar la care iau parte in fiecare zi.
" Sa pleci nu este o solutie. Ei bine, aceasta este singura mea solutie. Iti multumesc pentru tot! Iti multumesc ca ai incercat sa ma ajuti, poate chiar ai facut-o, dar nu mi-am dat eu seama. Fac exact ceea ce mi-ai spus: trec mai departe. Sunt sigura ca mi-ai spus aceste vorbe in alte circumstate, dar e alegerea mea in ce situatie spun asta. Si am ales. Trec mai departe si las in urma iubirea care candva a pus stapanire peste mine."
Acesta a fost mesajul pe care i l-am scris lui Matt din taxi. Am iesit din masina si ploaia a pus stapanire peste mine. Doua zeci de minute mai stateau in calea plecarii mele. Nu stiam daca plangeam sau erau doar stropii de ploaie. Tot ce stiam era ca, cu fiecare pas facut regretam.
Regretam ca am plecat. Regretam ca Aiden doar crede ca e fericit langa femeia aceea. Regret ca el se va trezi intr-o zi la realitate si asta il va durea. Regret tot raul care il asteapta, dar raul pe care eu il traiesc, il accept.
Am realizat. Plangeam. Plangeam realizand din nou cum o mare parte din viata mea este in orasul pe care tocmai il paraseam. Plangeam realizand din nou, gandundindu-ma ca nu aveam raspuns la intrebarea "Cine sunt eu cu adevarat?"
-Kim!
Amintiri. Parca ma strigau. Parca se fortau sa reapara.
-Kimberley!
Stop! O sa plec. Imi scuturam capul la fiecare voce din capul meu care ma tragea inapoi.
-Kim, opreste-te!
Nu erau voci din capul meu. Erau voci din inima mea. Era vocea lui strigandu-ma.
Vine momentul in care realizezi tot. Ce ai avut, ce ai pierdut si ce ai ratat. Acum este momentul in care pentru prima data am simtit cum e sa iubesti, cum e sa fii indragostit, pentru ca atunci cand m-am intros l-am vazut pe el: Aiden King, ud loarca implorandu-ma sa ma intorc.
Egoistul de la masa numarul doisprezece care ma tachina. Invidiosul care a vrut sa ma dea afara din casa doar pentru ca stia ca avea sa se indragosteasca de mine. Baiatul dur care fugea de iubire, pana cand a simtit-o pe pielea lui.
Valiza mi-a picat din mana si tot ce am mai putut vedea a fost Aiden care alerga spre mine.
Deschid ochii incet si zaresc razele soarelui pe patura cu care eram acoperita. Ma uit in jur si realizez ca ma aflam intr-un spital. Derulez ultimul moment amintit, dar nu ma pot concentra prea bine, pentru ca imediat il zaresc pe Aiden langa mine.
-Kim, te-ai trezit..Esti bine?
-Imi amintesc totul! a fost tot ce am putut spune
YOU ARE READING
ONE BOY-Thousand feelings
Teen FictionViaţa lui Kimberley Torres se schimbă radical,când din întâmplare este angajată drept chelneriţă la localul Crystal unde vin doar cei bogati. Aiden King pune ochii pe Kim şi pe inocenţa ei. Crezând că este ceea ce pare,acesta găseşte momentul...
