ONE BOY-Thousand feelings

Capitolul 9-Partea a III-a

Și vine un moment în care realizezi cine a contat, cine nu contează, cine nu ar trebui să conteze și cine contează de fapt pentru fiecare dintre noi.

Două zile mi-au trebuit pentru a realizat ceea ce s-a întâmplat și ceea ce se întâmplă în viață mea în momentul de față. Telefonul a rămas la locul accidentului și nimeni nu știe unde și cu cine sunt. Îl aștept pe el. Așa cum am promis întotdeauna.

Mă condamn pe mine, pentru că am uitat de noi. Mă condamn pe mine, pentru că în tot acest timp am fost oarbă, chiar dacă puteam să văd adevărul care îmi făcea cu ochiul la fiecare colț. Dar am ales să trăiesc greșit alături de omul greșit. Sunt îndrăgostită de Jason, trebuie să recunosc, dar ceea ce știu acum, ceea ce trebuia să știu de la el, mă face să fug cât mai departe posibil de el.

Jason Dakota.

Omul care m-a vrut moartă pe mine și pe Aiden cu prețul vieții, a devenit soțul meu, persoană care mi-a promis o eternitate împreună. Cuprins de furie și de dorința de răzbunare a acceptat pactul cu Jesy pentru a-l conduce pe Aiden în prăpastia disperării, în chinuri, la nefericire. Și eu am contribuit la asta. Și eu l-am distrus mai mult decât era deja.

În ziua în care am avut accidentul și mi-am pierdut pentru a două oară memoria, venisem de la Seattle. Nu aveam informații clare despre dată în care Aiden trebuia să fie eliberat, dar avocatul mi-a spus că va fi mai devreme decât mă așteptăm. Voiam să îi pregătesc camera de pe atunci, deoarece mă scufundasem într-un dor profund care mă chinuia în fiecare zi a existentei mele. Nu știu ce s-a întâmplat apoi. Știu doar că prima persoană pe care am văzut-o atunci când m-am trezit a fost Jason. Știu doar că numele Aiden King nu mai era în mintea mea, ci doar în sufletul meu, loc în care nu puteam să-l găsesc. Știu doar că nu știam nimic de fapt și că totul era pierdut pentru a două oară.

Prima dată când amintirile mi-au revenit a fost momentul în care el trebuia să plece. În momentul în care el mă părăsea. Acum, am simțit mai mult că niciodată că el nu va mai există deloc. M-am simțit mai singură că niciodată văzând picăturile de sânge care curgeam din trupul lui aflat sub mașină. Și toate astea pentru ce? Eu l-am adus aici. Eu l-am împins spre moarte și acum tot eu, stau aici așteptând că el să se trezească.

Nu vreau să îi văd pe cei dragi suferind. Mai bine eu decât ei. Definiția iubirii e dorința de a lua durerea finite iubite și de a o îndură chiar tu. Văzându-l aici, luptându-se cu viață, chiar vreau că eu să trăiesc acea durere, deoarece totul este din cauza mea. Chiar dacă nu știam eforturile și trecutul nostru împreună, acest băiat, Aiden, tot îmi atragea atenția și îl voiam cât mai aproape de mine. Eu l-am adus în acest loc. În locul care pe mană mă făcea mereu să zâmbesc. În locul în care nu mă voi mai întoarce niciodată.

Mă uit la el că și cum e prima dată când îl văd. Dar acum nu este un arogant, egoist. Acum este doar o persoană rănită. O persoană care a ales să simtă iubirea, știind că vine la pachet cu suferință.

Nu i-am dat drumul la mâna din momentul în care am intrat aici cu el. Acum, inima îmi tresare când simt că degetele lui încep să se miște.

-Aiden...spun încet sperând că acesta să mă audă.

Ochii lui verzi se deschis încet, iar eu îl sărut pe frunte.

-Iubitule, sunt aici!

Vrea să spună ceva, dar îl pot vedea cât de greu îi este să facă acest lucru.

-Mulțumesc! Reușește să spună într-un final.

-Pentru ce? Întreb eu mângâindu-l pe obraz.

-Pentru că m-ai așteptat.

Apoi, ochii lui se închid din nou.