ONE BOY-Thousand feelings

Capitolul 17

  -Ce? Eşti nebună? Aiden ţipă cu toată puterea spre ea. Nu ştia ce reacţie putea să aibă în faţă unei aşa vorbe. 

-Nu. Sunt bolnavă. Nebunia nu e un simptom. 

-E o glumă, nu? Spune-mi, iubito, spune-mi te rog că e o glumă. Părinţii mei sunt în baie şi filmează asta? E răzbunarea lui Matt sau ceva? Aiden dărâma uşa de la baieca să se lămurească, dar se aruncă la pamanat când vede că nu e nimeni care să radă pe seama lui. 

-Aiden..e realitatea din păcate. O să mor, dar de ce să ne gândim la asta acum? Mama face tot posibilul să găsească un doctor care m-ar putea ajuta mult mai bine decâtcei de aici, dar dacă nu o să găsească unul nu este nimic de făcut.

Aiden plângea în continuare cum nu o mai făcuse niciodată, iar Kim era mirată văzându-l pentru a două oară în aceeaşi zi plângând. Ea nu simţea nimic. Se obişnuise cuidea că viata are un capăt de drum şi ea o să ajungă mai repede decât ceilalţi. Ştia că moartea oricum va veni şi îi va despărţi cândva, dar Aiden refuza idea ca acel "cândva" să vină mai devreme. 

-O să contribui cu bani. O să-mi vând maşină, casa, o să vând totul. O să plătim cel mai bun doctor din lume să vină aici şi să facă ce dracu trebuie. Kim, îţi jur, lucrurile nu vor rămâne aşa! 

Aiden părea foarte serios când vorbea de asta. Kim voia să-I spună că părinţii ei fac deja asta, dar acesta a plecat imediat trântind uşa în urma lui. 

"Dragă jurnalule, astăzi este 5 noiembrie 2013 şi este fix un an de când i-am spus lui Aiden că sunt bolnavă. De atunci lucrurile nu au mai fost la fel. Timpul meu trece, viaţa mi se scurge şi nu pot să fac nimic să opresc asta. Mama mea şi cu el au fost plecaţi în multe ţări încercând să găsească pe cineva care m-ar putea ajuta, dar niciunul nu prezinta încredere maximă şi mulţi spun că nu mai au ce să facă acum. Plecau aşa de mult şi uitau că timpul meu se duce şi îl petrec fără ei înviata mea. Mai ales fără el. Încearcă să repara totul, ştie că e în zadar, dar nu profită de timpul pe care îl mai are cu mine. După moartea mea, vreau să fie fericit.Să se ducă la hotelul Crystal şi să dea de o altă chelnăriţă pe care să o bată la cap şi după să o facă să-şi piardă minţile pentru el..." 

-Alo? Răspund la al doilea apel pe care Matt mi-l dăduse 

-Eşti bine? Nu s-au întors încă? Vocea lui părea îngrijorată. Mă mai vizitase de câteva ori anul acesta după aflarea veştii şi mă suna mereu când ştia că Aiden nu eraprin preajmă. 

-Da, cred că sunt bine. Aş fi mai bine dacă aş vedea că totul este normal. Sunt sunată în fiecare clipă şi aud doar întrebarea "Eşti bine?" . Normal că nu voi fi bineniciodată. O SĂ MOR. 

-Îmi pare foarte rău, nu am vrut să sune aşa. Vrei că totul să fie normal? 

-Da.. 

-Ok, atunci haide să nu mai vorbim de boală ta şi lasă-mă te rog să-ţi povestesc de sentimentele mele pentru tine. Mai are rost?

Preferam să vorbim despre boală. Uit de fiecare dată că el nu e aici pentru mine ca un simplu prieten. El e aici pentru că mă iubeşte nebuneşte.

Uşa se deschide, iar patintii mei alături de Aiden intră în apartament. Îi închid telefonul lui Matt şi mă duc în braţele iubitului meu. Acesta mă îmbrăţişează şi pot săîi văd lacrimile din ochi de fiecare dată când face asta. Ii e frica ca aceasta sa nu fie ultima imbratisare.

-Şi? Spun cu zâmbetul pe buze

-Am reuşit, spune tata fericit. Un doctor ne-a promis îngrijire totală aspura ta. A zis că a mai avut un pacient în starea asta, aceaşi boală, şi că până una altă areuşit să-l aducă cu picioarele pe pământ. Au fost câteva probeleme la început, dar după s-au remediat.

-Ce probleme? Întreb curioasă 

-Nu ne-a spus, spune mama, doar ne-a informat că nu avem de ce să ne facem griji. 

-Asta este super, sar în sus de fericire strângându-I pe toţi într-o îmbrăţişare. 

Aiden nu era atât de fericit pe cât sperăm eu să fie aşa că m-am dus spre el sarutandu-l pe obraz.

-Hei! Nu pari atât de fericit... 

-O să pleci mâine, spune privind în jos 

-Şi care e problema? 

-Eu nu o să pot să vin. Faţa mi-a picat imediat când am auzit asta. –Părinţii mei sunt plecaţi în Marea Britanie, iar eu trebuie să am grijă de firma lor de aici. Nu potsă risc. Am rămâne faliţi. Am încercat să vorbesc cu ei, dar cu părere de rău nu am putut face nimic. La dracu! 

-Nu se poate ocupă Matt?

Ma gandeam ca Matt nu ar face una ca asta, stiind ca el o sa munceasca o bucata buna de vreme in timp ce Aiden e acolo cu mine. Nu ar face asta nici daca nu ar avea sentimentele pe care le are pentru mine. Aiden si cu el inca nu se suporta si motive apar in fiecare zi: principalul motiv fiind chiar eu.

-Matt nu ştie dracu nimic. Eu trebuie să rămân în ţară când tu vei fi plecată la celălat capăt al lumii luptându-te cu viaţă si nu pot face nimic ca sa schimb asta.

!!Am terminat cu examenele si am reusit sa intru unde mi-am propus, asta inseamna ca o sa fiu mai activa acum. Am spus ca, cartea va avea si volumul 2. Ei bine, nu stiu daca va mai fi si volumul 2. O sa fie ceva de genul o sa postez in continuare tot aici la aceasta carte, dar numele capitolul va fi "Partea a 2a" ca sa va puteti da seama cand incepe. O sa schimb si coperta cartii odata cu inceperea partii cea de-a doua si sper sa va placa. Va iubesc!